Sau cu alte cuvinte cand nu (prea) mai e cu adevarat important ce spui tu, ci conteaza mai mult ce crede el. Sau cam care este viziunea Mariei Sale, clientul rege, care nu mai mesteca mesajele slogan, a prietenului gelos care nu mai crede nimic sau a angajatului nemultumit la fel de greu de convins de mai bine.

Desi joaca roluri diferite, toti au in comun faptul ca isi traiesc orbeste convingerile: sunt prea siguri de ce cred ei insisi si din acest motiv nicio interventie de a le modifica perceptia deja formata nu pare sa fie eficienta.

Ati observat cum dragostea este legata implicit de existenta dovezilor? Cum numarul si importanta acestora sunt asociate cu durata sentimentelor? Sau invers, mie tot aceeasi concluzie imi iese :P Iubesti? Doveste!

Il/o iubesti trebuie sa arati, sa faci dovada ca este asa si nu altfel… Intr-un context privat, si de ce nu, public pentru a oficializa sentimentele (sa stie si capra vecinului :P )… Si daca natura nu se impotriveste mersului firesc al lucrurilor, din punct de vedere social, iubirea nu apartine doar celor doi parteneri, intrucat ochii (si urechile) celor din cercul apropiat sunt pe… dovezile de amor. Sau Dovezile Publice de Afectiune (D.P.A.)