Am intalnit o femeie. Care ma iubeste.
Care se unduieste la umbra, leganandu-si picioarele si isi sprijina cotul intr-o stiva inalta de vreo 6 carti. Care priveste in fata cum cativa oameni plecati din zori de zi s-au asezat intr-un colt pe pavajul unui parc central aflat la peste 300 de kilometri departare de orasul din care au venit pentru a-si rasfoi in tihna cartile. Care asculta cu interes cum cativa adolescenti care si-au gasit loc langa ea povestesc timid despre cartile lor preferate, o plecare in Spania, o biblioteca personala neincapatoare si numarul de licee din oras. Care isi intoarce privirea catre corcodusii maturi care o feresc de soare si dealurile albastrui din zare. Care nu se grabeste. Care se bucura…

Ultima editie de Lecturi Urbane la care am participat avusese loc la Brasov si primavara era inca la inceput. Il gasisem atunci pe Barbatul Ideal in paginile unei carti asezate printre cartile care urmau sa fie impartite trecatorilor din Piata Sfatului. Acum, focul verii ma prinde la prima editie a lecturilor organizata la Piatra Neamt. Si dintre cele 200 de carti pregatite de lectura mi se lipeste de degete O Femeie, ascunsa intr-o carte de buzunar. Care, la inceput de capitol nou, fie ma iubeste, fie ma uraste. Ca asa era scrisa cartea. Adica, aproape la fiecare doua pagini, dupa propozitia standard “Am intalnit o femeie” urma dupa caz “Care ma iubeste” respectiv “Care ma uraste” si apoi povestea.

Cand am primit de la Maria un link cu cartile de la Editura Amaltea din colectia Cunoastere si Autoeducare Motivational mi-a luat mai mult de 15 minute sa imi aleg ce imi place. Il citisem acum vreo doi ani pe Maxwell si intuiam ca oricare dintre titlurile de aici sunt inspirationale si deci placute la citit. Si cartile, desigur :P Sau cel putin asa ar trebui sa fie…

Chiar daca am stat pe ganduri (defect nativ in cazul meu, cand vine vorba de alegeri) m-am oprit la cateva sfaturi (vezi aici) despre Gandirea Investigativa sau ce intrebari sa pui sa te fortezi sa gasesti solutiile corecte. Nu de alta, dar 7 ani la rand, timp de 2 ore pe saptamana, in fiecare saptamana, in timpul orelor de istorie eram chinuiti sa gandim in intrebari. Va dati seama ca am ramas cu amintiri :))

Revenind la carte, sfaturile sunt scrise sub forma unei fabule din lumea afacerilor si promite sistematic sa iti transforme viata in mod fundamental. In ciuda amenintarilor de a avea un impact profund asupra business-ului/ vietii/ relatiilor, cartea mi s-a parut foarte slaba. Poate cea mai slaba din zona de motivational dintre cele pe care le-am citit pana in prezent. Cateva idei bune ascunde, dar pierde mult prin traducere si nu are forta sa inspire sau sa produca vreo schimbare. Din acest motiv e genul care nici nu vindeca dar nici nu-ti face rau!

Ceea ce nu reusesc sa sincronizez nicicum sunt momentele in care isi fac aparitia franturi de idei si ganduri cu timpii petrecuti pe net. Aproape intodeauna cele mai bune idei de la care pot porni sa scriu ceva vin cand sunt oriunde altundeva mai putin in fata monitorului…

Desigur, exista cateva variante de a recupera gandul cu pricina, dar, chiar daca il notezi sau il pastrezi in minte, dispare momentul maxim in care simteai ca daca te-ai fi apucat de scris atunci, acolo ai fi incins textul si ai fi facut frazele sa sfaraie…