Nu stiu daca sunteti de-acord cu mine dar exista o nostalgie a inceputurilor pe care o hranim cand ne facem timp pentru noi. Inceputul mi se pare cel mai potrivit moment care te incurajeaza sa fii onest fara teama de a dezamagi. Statutul de incepator este surprinzator si emotionant. Nici o alta perioada nu ramane nepangarita de atatea influente: de asteptarile celorlalti, de modul in care ei vad lucrurile, de nevoia celor din jur de a rezolva treburile, de urgentele lor care devin prin transfer urgentele tale.

Inceputurile sunt libere! Sunt delir, indrazneala si eroare, nesiguranta si curiozitate. Aceeasi nesiguranta care te face sa cauti mai departe. Privite din urma sunt aventura curata. Intr-un inceput nu ai cum sa falsezi. Esti tu asa cum esti, cu ce stii si cu cat esti dispus sa lupti. Inceputurile nu te pervertesc. Pot sa atraga, sa starneasca dorinte, sa te momeasca dar pervertirea nu apartine inceputurilor.

Stateam zilele trecute in liniste cu privirea catre o pictura bisericeasca infatisand-o pe Sf. Parascheva. Eu sunt nascuta chiar in ziua cand se praznuiesc moastele Cuvioasei in cadrul unuia dintre cele mai mari pelerinaje ortodoxe de la noi. Cu toate acestea nu am ajuns niciodata la Iasi…

Si in linistea gandurilor mele mi-am amintit cum prin adolescenta incepusem sa citesc Biblia pentru copii. Era o cartulie cu coperta albastra, frumos colorata si cu pagini lucioase. Intr-o seara, aproape de miezul noptii, m-a impins curiozitatea sa citesc despre Sfarsitul Lumii. Nu erau mai mult de 3 paragrafe in care se descria sfarsitul apocaliptic dar a fost suficient incat sa adorm cu greu in noaptea aia. In urmatoarele zile m-am gandit doar la cate am de pierdut si de cate vacante la tara alaturi de bunici nu voi mai avea parte…

… pentru ca schimbarile vin pe un fond de saturatie, cand dorinta de a nu mai pastra conventiile este mai mare decat confortul personal. Iar in prima zi a anului corpul nostru este prea ocupat sa se refaca iar mintea prea obosita pentru participare…

Pastram zi de zi conventii care nu ne mai ridica niciun semn de intrebare: trecem prin aniversari cu nelipsitul tort cumparat, evadam la munte vineri pe seara sa ne reintoarcem duminica, ne uram intotdeauna sanatate, fericire si bucurii. Schimbarile isi  rezerva dreptul sa ne controleze atunci cand noi nu le putem gestiona, si se intampla sa fie sanse mai multe sa vina si plece dupa cum vor ele decat dupa cum vrem noi.

Imi plac jumatatile. Sferturile. Bucatile urate din compusul frumos. Partile lasate deoparte pentru ca nu par apetisante. Care nu au audienta, concurenta si nu atrag energii strategice. De aceea, azi am doar franturi de idei. Nu am 3 idei. Fiindca 3 pare mistic si domina intre 1 si 5. Nu am nici 7, care e divin, religios, vrajitoresc. Am 2 ganduri si jumatate… Ca daca ar fi impartite ar ajunge la 5 suflete, fiecare cu cate 2 ochi si alte franturi de ganduri.

Primul gand: avantajul de a fi incepator
Iti activeaza stima de sine, reputatia, increderea. Cred ca daca singura proba de concursuri reale ar fi indeplinirea conditiei de incepator, as fi avut pana acum un muzeu care sa imi expuna medaliile. Inceputul imi activeaza mereu frica. Iar frica ma determina sa actionez. Prin urmare, actiunile mele depind de lucruri noi. Uneori sunt si oameni noi, haine noi, songuri noi.

Daca inceputul a ceva nu isi baga coada in rostuiala zilelor mele, am nimic. Asadar, cu nimic mangaiat pe crestetul capului nu am activitate. Nu zambesc, nu vorbesc, nu strig, nu ma las servita. Iar inceputul e prima treapta din necunoscut. Ceea ce inseamna ca fiecare necunoscut imi activeaza pe rand frica, actiune, zambete, cuvinte, replici, dorinte. Si primesc o medalie inchipuita pentru muzeul meu inchipuit…