In fiecare zi ne trezim din vise in ambitii. Pana cand vine seara trecem prin tot atatea dorinte cate am avut inainte de a sti ca le avem. Mereu si mereu transmitem catre noi insine mesaje care ne-ar domoli orgoliul. Tinem ochii inchisi si proiectam imagini.

Uneori in imaginile noastre apar oameni. Pe unii ii cunoastem, ne sunt prieteni… Cata vreme ii proiectam in vise si ii incarcam cu energia dorintelor noastre nespuse. De ce mintea simte nevoia sa faca ordine printre sentimente? De ce iubim cu mintea noastra si nu cu sufletul in palme?

Imi plac jumatatile. Sferturile. Bucatile urate din compusul frumos. Partile lasate deoparte pentru ca nu par apetisante. Care nu au audienta, concurenta si nu atrag energii strategice. De aceea, azi am doar franturi de idei. Nu am 3 idei. Fiindca 3 pare mistic si domina intre 1 si 5. Nu am nici 7, care e divin, religios, vrajitoresc. Am 2 ganduri si jumatate… Ca daca ar fi impartite ar ajunge la 5 suflete, fiecare cu cate 2 ochi si alte franturi de ganduri.

Primul gand: avantajul de a fi incepator
Iti activeaza stima de sine, reputatia, increderea. Cred ca daca singura proba de concursuri reale ar fi indeplinirea conditiei de incepator, as fi avut pana acum un muzeu care sa imi expuna medaliile. Inceputul imi activeaza mereu frica. Iar frica ma determina sa actionez. Prin urmare, actiunile mele depind de lucruri noi. Uneori sunt si oameni noi, haine noi, songuri noi.

Daca inceputul a ceva nu isi baga coada in rostuiala zilelor mele, am nimic. Asadar, cu nimic mangaiat pe crestetul capului nu am activitate. Nu zambesc, nu vorbesc, nu strig, nu ma las servita. Iar inceputul e prima treapta din necunoscut. Ceea ce inseamna ca fiecare necunoscut imi activeaza pe rand frica, actiune, zambete, cuvinte, replici, dorinte. Si primesc o medalie inchipuita pentru muzeul meu inchipuit…

La inceput a fost curiozitate. Si un fior de teama ca e diferit. Prea… Pe urma a inceput sa fie admiratie. Tocmai pentru ca nu era la fel. Dialogul lor era un ping-pong de replici: unul arunca la fileu o idee, iar celalalt o continua si sustinea ritmul. Schimbau in fiecare seara sute de replici rapide pe niveluri diferite de adrenalina si uimire.

Cand s-au intalnit prima data, fiecare avea propriile sale emotii. Si amandoi la tineau ascunse (credeau ei). Era in plina vara iar lumea forfotea nocturn. El i-a vorbit mult, vesel, dinamic. Ea a zambit partasa la destainuiri noi. Ba chiar a ras pentru ca el stie sa dea replici misto. Sub rasul ei erau insa emotiile unei intalniri banale, dar incitante.