După prima lună de stat în casă mi s-a părut că un program inofensiv cu activități mici poate fi ceva plăcut și folositor. Două săptămâni mai târziu mă plictisea teribil. Alte două săptămâni mai târziu aveam regrete că nu m-am ținut de ceva a-t-â-t de simplu. Mi-am făcut rapid un latte cu frișcă, am tras perdelele, am trimis-o pe Motana la culcare și am terminat paisprezece zile de program în jumătate de zi. Ta-daa! (mai mult…)
Deschid ochii dimineața și o nouă misiune mă strigă pe nume, cântă în patul meu și pe muzica mea (joc de cuvinte). Toate misiunile să vină la mine! Mă bucur să vă văd din nou, ce ziceți, v-am lipsit? Awww, ce drăguț, și voi mi-ați lipsit. Am avut o săptămână retrasă (și periculoasă). Și ca să nu scrijelesc pe pereți cum trece fiecare zi, am început acest program. (mai mult…)
Am evadat din interior fără centură de siguranță. Am învățat pașii cu care navighez înăuntru, pe ocean. Am călătorit de mii și mii de ori, imaginar. Am avut Gânduri Mari, Temeri Mari, Rezistențe Mari. Mari Întrebări, Mari Conflicte, Mari Speranțe. Dar nu am avut niciodată o Vacanță Mare, absolut imaginară, pentru care, zi de zi, să fac ceva cât se poate de real. Așa că am plecat într-o vacanță exotică pentru o lună de zile – nu vă mirați! – în sufragerie. (mai mult…)