Pentru ca nu cu mult timp in urma am vazut The Help si pentru ca mai apoi am primit si cartea tradusa recent la Editura Univers – Culoarea Sentimentelor – am lansat o discutie in Booktopia, o retea prietena cu cititul. Ma rog, mi-a fost mult mai la indemana sa cer pareri acolo, printre cititorii care sa imi spulbere o dilema.

Am vrut sa lamuresc ce aspecte trebuie sa ai in vedere atunci cand faci o comparatie intre film si carte. Fiindca, uneori, fara sa ne dam seama, din entuziasm ori emotie, nu suntem drepti cu cartile care ne ajung pe mana, neapeland pentru comparatii la alte referiri literare. Iata ce am aflat:

- preferinta pentru una ori alta e mai degraba subiectiva decat logica
- criteriile dupa care te poti baza depind de epoca (am primit exemplul lui Shakespeare, considerat un autor obscur in perioada clasica) si nu in ultimul rand de autor si de cititor
- cartea si filmul pot fi asemanatoare dar nu identice, deci din acest punct de vedere comparatiile sunt permise desi o paralela corecta intre carte si film e discutabila din moment ce ele sunt adresate pentru doua categorii de public

Cand sunt de joc, aproape intodeauna :P In rest, lectura are suficiente atuuri pentru a fi agreata. Cata vreme mai lasi de citit si generatiilor viitoare! :)

Si pentru ca adevarata fericire pamanteasca ascunde o privire in carti si doua in viata, Editura Amaltea vine cu un concurs care iti propune sa fii creatorul propriei tale strategii de promovare a cartii preferate. Mi-ar fi placut insa ca regulile de concurs sa prevada ca ideile participantilor, tocmai ca sunt croite pentru mediul online, sa fie publice pe bloguri sau in notele personale de pe FB. Nu de alta, dar asa ar fi fost sanse mai mari pentru transparenta, feedback si interactivitate. Plus ca, asa, ar fi fost vizibila cautarea ideilor pentru cea mai potrivita campanie de promovare online pentru carti.

Asadar, pentru cei idilici in idei sau nu, dar curiosi sa citeasca ceva nou si dispusi sa isi inscrie propunerile in competitia de la Amaltea, concursul este valabil pana la sfarsitul acestei luni. Detaliile sunt aici! Iar marele premiu este in valoare de 200 de lei sub forma unui voucher pentru carti, desigur :) Am citit si eu vreo doua de la ei, despre una am vorbit chiar aici, sunt usurele, (cat de cat) motivante si se citesc repede.

Si nu uitati ca de regula la un concurs o idee considerata buna pentru toata lumea nu mai e asa de evidenta si pentru cineva care vine dintr-o galaxie alaturata. Nu ca ar fi cazul de fata, intrucat vi se cere sa aveti o strategie adaptata pentru online, iar dupa cate stiu eu toti cei care misuna in aceasta zona sunt din aceeasi galaxie.  Dar stiti cum e: la fel cum noi zicem ca un caine care te latra nu musca aproape niciodata, desi zicala asta umana nu e sigur ca o stiu chiar toti cainii :))  Spor!

Am intalnit o femeie. Care ma iubeste.
Care se unduieste la umbra, leganandu-si picioarele si isi sprijina cotul intr-o stiva inalta de vreo 6 carti. Care priveste in fata cum cativa oameni plecati din zori de zi s-au asezat intr-un colt pe pavajul unui parc central aflat la peste 300 de kilometri departare de orasul din care au venit pentru a-si rasfoi in tihna cartile. Care asculta cu interes cum cativa adolescenti care si-au gasit loc langa ea povestesc timid despre cartile lor preferate, o plecare in Spania, o biblioteca personala neincapatoare si numarul de licee din oras. Care isi intoarce privirea catre corcodusii maturi care o feresc de soare si dealurile albastrui din zare. Care nu se grabeste. Care se bucura…

Ultima editie de Lecturi Urbane la care am participat avusese loc la Brasov si primavara era inca la inceput. Il gasisem atunci pe Barbatul Ideal in paginile unei carti asezate printre cartile care urmau sa fie impartite trecatorilor din Piata Sfatului. Acum, focul verii ma prinde la prima editie a lecturilor organizata la Piatra Neamt. Si dintre cele 200 de carti pregatite de lectura mi se lipeste de degete O Femeie, ascunsa intr-o carte de buzunar. Care, la inceput de capitol nou, fie ma iubeste, fie ma uraste. Ca asa era scrisa cartea. Adica, aproape la fiecare doua pagini, dupa propozitia standard “Am intalnit o femeie” urma dupa caz “Care ma iubeste” respectiv “Care ma uraste” si apoi povestea.

Daca de regula printre elementele de diferentiere specifice unui serviciu/ produs se recomanda de cele mai multe ori “sa fii primul” si “sa oferi ceva unic”,  nu este exclus insa ca asemenea pozitionari sa mai dea si gres.

Am avut in seara asta o discutie pornita de la situatia mai putin placuta a unei edituri care nu a reusit sa genereze vanzarile asteptate desi au fost primii care au venit pe piata cu o serie de titluri oferite in exclusivitate.  Ceea ce e si mai interesant e ca sunt in continuare singurii care detin acele titluri, deci, cel putin din punctul asta de vedere, au avantajul unicitatii! Si totusi…

“Visele, inainte de a fi vise, trebuie sa iti permita sa fie vise”. O sa revin cu lamurirea despre aceasta afirmatie si cui apartine, dar pana atunci vreau sa va dezvalui care este cea mai accesibila sursa pentru propriile vise. Iar eu visez mult, uneori prea mult si prea des :D

Asa cum se intampla de obicei, visele se inspira din dorinte. Din oameni si din fragmente de viata. Dar inainte de toate, visele se inspira din cartile care ne intra in viata. Personaje si povesti ajung in intimitatea dormitorului nostru mai lejer decat am lasa pe oricine altcineva pentru care nu avem simpatii/ chimie/ o lunga relatie de prietenie. Ceea ce este interesant e cum ne gasesc cartile in acel fragment de viata. Sau cum apar cand avem nevoie de ele. Iar noi, indiferent de stari si momente, acceptam relatia ca pe o terapie personala cu beneficii maxime.