Posts Tagged ‘amintiri’
De Absolvire: Primele clatite flambate
Coincindenta sau nu (ca nimic nu e intamplator) am regasit serile trecute un fost drag coleg de scoala. Da, pe FB! :D Emotie cu atat mai mare cu cat in ultimii 15 ani nu mai stiam nimic unul de celalalt. Si ca de fiecare data cand regasesti pe cineva drag, amintirile incep sa curga “impaturite in cutii in spatele creierului de ani si ani!!!!” dupa cum imi spunea chiar Radu.
Tot acum, amicul blogosferic Alex (aka Hoinaru) scrie despre asta care, coincidenta din nou (sau nu :P), se potriveste de minune cu dialogul despre scoala inceput de bunul meu fost coleg (si de banca :D). Si cum am decis sa onorez leaspa, dar mai ales pentru ca e asa de placut sa reconstruiesti povestile personale frumoase si sa nu le tii doar pentru tine, l-am rugat pe Radu sa ma ajute sa completam impreuna imaginea unui eveniment atat de nostalgic cum e absolvirea Scolii Generale.
Gesturi extreme
Sunt intr-o perioada de regasire :P si de readucere aminte a lucrurilor pe care le faceam in copilarie. Simt nevoia de gesturi care sa se sincronizeze armonios cu starea mea de spirit de moment. Da, sunt in vacanta :)
Imi reconstruiesc universul obturat de probleme, intrebari, dileme, alegeri… Ma trezesc zambind si lenevesc pana cand ma decid sa deschid cuptorul, ferestrele, lumina de la baie… Redecorez, sterg, frecaciuesc (nu am licenta pe ultimul cuvant, e inventat deci nu aruncati cu dictionarul :) )


Iata de ce visez in fiecare zi
“Visele, inainte de a fi vise, trebuie sa iti permita sa fie vise”. O sa revin cu lamurirea despre aceasta afirmatie si cui apartine, dar pana atunci vreau sa va dezvalui care este cea mai accesibila sursa pentru propriile vise. Iar eu visez mult, uneori prea mult si prea des :D
Asa cum se intampla de obicei, visele se inspira din dorinte. Din oameni si din fragmente de viata. Dar inainte de toate, visele se inspira din cartile care ne intra in viata. Personaje si povesti ajung in intimitatea dormitorului nostru mai lejer decat am lasa pe oricine altcineva pentru care nu avem simpatii/ chimie/ o lunga relatie de prietenie. Ceea ce este interesant e cum ne gasesc cartile in acel fragment de viata. Sau cum apar cand avem nevoie de ele. Iar noi, indiferent de stari si momente, acceptam relatia ca pe o terapie personala cu beneficii maxime.