Ia-ma de mana! Arata ca iti pasa!
Printre altele, ieri (cand am ratat ziua de sanatate de blog) a fost si Ziua Mondiala a Luptei Impotriva HIV/ SIDA. Prima data cand eu am auzit de aceasta boala a fost pe la 12 ani si tot ce retinusem atunci e ca se ia prin sange si nu se vindeca niciodata. Pentru ca am avut niste curiozitati personale, Iulian Petre, Directorul Executiv UNOPA, o organizatie non-guvernamentala care si-a propus pentru al 11-lea an consecutiv sa stranga cat mai mult sustinere pentru pacientii afectati, si-a facut timp sa imi raspunda la niste intrebari. Mai jos am pus si un mini interviu cu o tanara seropozitiva, ale carei raspunsuri m-au emotionat in momentul in care le-am primit.
Iulian Petre (Directorul Executiv al UNOPA):
1. Aud pentru prima data de aceasta campanie. Se organizeaza in acest an pentru prima data sau au mai fost editii?
UNOPA a fost infiintata in anul 2000 si de atunci, in fiecare an, am marcat Ziua Internationala de Lupta Impotriva HIV/ SIDA prin diferite tipuri de evenimente, campanii, in care au fost implicate asociatiile membre ale federatiei.
Campania de anul acesta poarta numele “Ia-ma de mana! Arata ca iti pasa!”. Este o campanie complexa care se va defasura timp de 2 saptamani si care va consta intr-o serie de activitati offline si online prin care sa incurajam tinerii afectati de HIV/ SIDA sa continue sa lupte pentru viata lor.
2 ani de ieri
In 2009 scriam primul post, aici. Anul trecut faceam un an. De ieri blogul meu are 2 ani. Pana la ce varsta poti fi incepator?
Cand te parasesc ideile tale?
Sunt oameni care tin foarte mult la parerile lor: le sutin ori de cate ori au ocazia, agreseaza cu ele, nu vor sa lase ganduri noi sa ii macine cu intrebari. Pe de alta parte, sunt oameni care nu sunt de-acord cu propriile lor idei (eu sunt unul dintre acestia): isi pun argumentele in joc dar, in egala masura, gasesc si contra-argumente pe care ajung sa le sustina cu aceeasi tarie.
Cand stim ca ideea noastra este buna? De multe ori, ideile noi le sapa pe cele vechi. Ce termen de garantie au ideile? Eu simt cum uneori, gandurile mele ma parasesc prea devreme, daca nu tin de ele si nu le imping la lumina. Fug, se strecoara asa cum iti scapa printre degete boabele de coriandru… Cum te antrenezi pentru ca parerile din jur sa le completeze pe ale tale?
Discount la sanatate
Pentru ca zilele astea sunt la Gaudeamus, am aruncat o privire printre cartile de sanatate care ma intereseaza pe mine. Pe langa faptul ca unele edituri au reduceri in perioada asta, si deci cartile pot fi cumparate la pret redus, avantajul e ca poti face comparatii direct la fata locului.
Mi-au atras atentia:
- Compediu de Terapie Naturala (Ed. Medica) in care, printre altele, se vorbeste de: apiterapie, alimente de protectie in diverse boli, chimia sanitara a apei, compozitia chimica a fainii (adica ce aciditate provoaca, cantitatea de amidon, capacitatea de a retine gaze de fermentatie) si controlul sanitar al altor cereale (gris, malai etc.)
- Igiena Alimentatiei (Ed. Medica) de unde am retinut: stresul oxidativ si alimentatia (scrie despre aliment si informatia alimentului), alge si alimentatie (eu am acasa un pachet de alge uscate, pe care le rehidratez si le prepar simplu cu lamaie si ghimbir) sau cosmetica naturala
Ciudatul meu mi se pare normal
Cred insa ca ceva ti se pare ciudat pornind de la reactiile celorlati, care judeca alegerile tale raportandu-se la propriile lor experiente. Poate parea ciudat sa folosesti pe post de cosmetice naturale uleiurile destinate gatitului ori sa nu stii cati ani au parintii tai fiindca mental i-ai oprit la o anume varsta. Simt ca uneori as putea sa fiu de-acord cu alegerile pe care le fac, daca ele nu ar trebui supuse testului explicatiilor pentru cei din jur.
Oare lucrurile ciudate provoaca? Sau obosesc? Poti descoperi in spatele lor niste principii dupa care functioneaza lucrurile sau sunt doar escapade pentru cei care nu adapteaza? A fi ciudat nu ar putea fi o declaratie a oamenilor care nu vor sa se conformeze?