“Cateodata vine unul cu o idee si se pare ca tot el trebuie sa marjeze pe ideea lui fiindca e mai personala pentru el decat pentru colegii lui.”

“Lasa-ti loc sa fie asa si asa!”

“Rezultatul de acum e rezultatul tuturor reactiilor de dinainte…”

Se zice in mai multe forme ca o inima fericita este ca un tratament. Eu prefer mai mult cuvantul “terapie” pentru ca sensul pe care il vad este acela de (re)echilibrare a organismului prin metode naturale. Dar dincolo de sensuri si de vorbele de intelepciune ramane intrebarea: cum fac emotiile pozitive sa contribuie la starea noastra de sanatate?

Le putem folosi ca antidot din moment ce aceia care le incearca s-a aratat ca sunt mai creativi si pe termen lung mai prosperi? Desi nu asigura supravietuirea imediata in situatii critice tocmai pentru ca ne indeparteaza mintea de la nevoile stringente si stresante, emotiile pozitive ne ofera teoretic o gama mai larga de actiuni pe care sa le alegem. Iar pe termen lung acestea construiesc resursele psiho-sociale care dureaza si de care avem nevoie.

… iar el, in rautatea lui de a stapani lumea, spuse indarjit ca e un semi-zeu care nu poate fi doborat. Dar matahala verde il si apuca de mijloc si dadu cu el de pamant in stanga si in dreapta de aproape ca ii scosese ochii din cap.

Cam asa s-ar povesti una dintre secventele la care s-a ras cel mai mult in sala la filmul pe care l-am vazut in seara asta. Si, dintre tot ce am vazut saptamanile astea, The Avengers (Razbunatorii) este apogeul efectelor speciale. De vazut in 3 D pentru ca are niste cadre care te captiveaza.

Nu vreau sa vad acest film pentru ca am vazut trailerul de vreo 5 ori pana acum la cinematograf in ultimele 3 saptamani. Deja stiu pe de rost tinutele actritei… Singurul dupa care am exclamat: “Wow, ce film!” si am tras in piept o gura de aer din parcarea mall-ului de unde ieseam este unul care trateaza in mii de efecte speciale lupta banala dintre binele uman si raul extraterestru. Poate si pentru ca mie imi place tipa asta, si nu pentru ca ar fi talentata ci pentru ca e participativa (in sensul in care se lasa transformata si transmite ca se simte bine in pielea ei oricum).

Tot cu efecte speciale este si Lockout (Misiune pe MS One) dar in ciuda acestora sfarsitul este atat de slab incat pana si eu in superficialitatea mea nu pot spune ca asta e un film bun cap-coada. Are un dinamism al povestii, dar replicile sunt slabe, chimia dintre el si ea scartaie, iar ea e o tipa care flirteaza foarte prost.

M-am trezit in aceasta dimineata sub impulsul urmatorului vis: se facea ca eram intr-o tabara de lucru, undeva langa un rau. Eram impartiti pe grupuri, in aer liber. In grupul meu aveam un pat si un cuier. Fiecare adusese cu el ce a considerat ca ii trebuie pentru sederea respectiva. Eu imi luasem o geanta mare in care pusesem toate, dar absolut toate lucrurile mele, si inca una in care aveam laptopul, telefonul, banii si actele.

Era agitatie. Parea ca vorbim limbi diferite si era greu de inteles ce ziceau ceilalti care nu erau in acelasi grup cu tine. Tin minte ca intr-o pauza, langa noi era un targ. Vechituri, obiecte de lemn, multe prajituri din alea facute de femeile de la tara in casa. Am dat o fuga sa vad despre ce e vorba. M-am intors in grupul meu repede si mai era o singura persoana care pierdea vremea. Am plecat din nou sa ma amestec printre tarabele din targ. Am zabovit putin la prajituri. Una dintre gospodine povestea ce ingrediente a folosit.

Desi eram foarte curioasa, pentru ca era galagie am fugit din nou in grupul meu. Aici, toate la locul lor. Din nou am plecat la targ si de data asta le-am luat la intrebari pe gospodine. Fiecare avea cate o poveste care iti facea pofta. Cand curiozitatea mea a fost hranita am revenit in grup. Dar cand am ajuns deja totul fusese reconfigurat!