Nu mai pot sa cumpar ciocolata pentru mine
Pana anul trecut ciocolata era pentru mine o bucurie dupa care tanjeam. Uneori era refugiu, alteori era satisfactie, dar de cele mai multe ori era substitut pentru mancare. Am avut o copilarie petrecuta in gustul dulce de ciocolata cu caramel sau alune de padure si dominata de inconfundabila amandina (care azi e doar un suspin prin cofetarii). Mai apoi, in adolescenta, n-am avut nicio retinere fata de sortimentele noi si versatile de tablete: cu chilli, cu biscuite, cu mar…
Toamna trecuta insa am renuntat aproape defintiv la ciocolata si la deserturi cu crema de ciocolata (in ultimul an am mancat de maxim 6 ori , de fiecare data ispitita de cate un cadou). De fapt, am renuntat la principiile active din bobul de cacao, ca urmare a unor interdictii necesare pentru sanatatea personala (un echilibru pe care am incercat sa il ating in ultimii 7/8 ani cu perioade de restrictii alternate cu multe frustrari si abuzuri).
Dar ciocolata, asa cum o inteleg eu azi, trebuie sa fie un amestec nutritiv de pudra de cacao – un liant (de regula un ulei organic) – un indulcitor natural (un sirop, miere, zahar brun nerafinat) – un adaos de nuci (eventual seminte)/ siropuri terapeutice de flori/ mixuri de fructe ori alte mirodenii (cardamom, scortisoara, vanilie, chimen, piper). Imi plac texturile cremoase, untuoase, fine, moderat de dulci, care pastreaza cat mai mult din gustul natural al ingredientelor. Ciocolata la care ma gandesc arata cam asa si e in acelasi timp un supliment dar si o delicatesa. Iar cele de pe rafturi, oricat de sofisticate par, sunt doar o combinatie de arome artificiale.
De ce nu am invatat inca…?
Trebuie sa recunosc, sunt foarte dezorganizata pe timpul meu. Am capricii si fac lucrurile dupa stare. Si, nu stiu cum, dar nu-i greu deloc sa iti spui ca n-ai stare de nimic. E aproape o poezie sa te transformi in spectatorul pasiv al propriei vieti. Sa fii atat de aproape de scena dar sa nu simti greutatea privirilor care te fixeaza. Sa fie aceasta detasare un rasfat personal?
Satisfactia sta in indeplinirea obiectivelor, dar oare o structura rigida dupa care ne organizam sa facem lucrurile nu ne robotizeaza? Daca aseara supermarketurile erau hiper-aglomerate ca si cum s-ar fi impartit lucrurile gratis, asta nu ne face sa ne dorim sa fi iesit la cumparaturi cu o seara dupa? Sau trei inainte? Daca toti ne planificam Revelionul inca din toamna pentru a fi siguri de ce gasim, nu cumva mecanizam toate trairile noastre?
Ciudatul meu mi se pare normal
Nu-mi dau seama daca pentru ca am copilarit mai mult singura, ori pentru ca vin dintr-un oras care era lipsit de tentatii, m-am obisnuit sa imi placa lucrurile “ciudate”. Ciudate pe gustul meu (la propriu) si asa cum inteleg eu ca nu fac parte din obisnuintele comune, desi am inca multe retineri in ciuda deschiderii de care vreau sa ma auto-conving la nivel declarativ.
Cred insa ca ceva ti se pare ciudat pornind de la reactiile celorlati, care judeca alegerile tale raportandu-se la propriile lor experiente. Poate parea ciudat sa folosesti pe post de cosmetice naturale uleiurile destinate gatitului ori sa nu stii cati ani au parintii tai fiindca mental i-ai oprit la o anume varsta. Simt ca uneori as putea sa fiu de-acord cu alegerile pe care le fac, daca ele nu ar trebui supuse testului explicatiilor pentru cei din jur.
Oare lucrurile ciudate provoaca? Sau obosesc? Poti descoperi in spatele lor niste principii dupa care functioneaza lucrurile sau sunt doar escapade pentru cei care nu adapteaza? A fi ciudat nu ar putea fi o declaratie a oamenilor care nu vor sa se conformeze?
Ia-ma de mana! Arata ca iti pasa!
Printre altele, ieri (cand am ratat ziua de sanatate de blog) a fost si Ziua Mondiala a Luptei Impotriva HIV/ SIDA. Prima data cand eu am auzit de aceasta boala a fost pe la 12 ani si tot ce retinusem atunci e ca se ia prin sange si nu se vindeca niciodata. Pentru ca am avut niste curiozitati personale, Iulian Petre, Directorul Executiv UNOPA, o organizatie non-guvernamentala care si-a propus pentru al 11-lea an consecutiv sa stranga cat mai mult sustinere pentru pacientii afectati, si-a facut timp sa imi raspunda la niste intrebari. Mai jos am pus si un mini interviu cu o tanara seropozitiva, ale carei raspunsuri m-au emotionat in momentul in care le-am primit.
Iulian Petre (Directorul Executiv al UNOPA):
1. Aud pentru prima data de aceasta campanie. Se organizeaza in acest an pentru prima data sau au mai fost editii?
UNOPA a fost infiintata in anul 2000 si de atunci, in fiecare an, am marcat Ziua Internationala de Lupta Impotriva HIV/ SIDA prin diferite tipuri de evenimente, campanii, in care au fost implicate asociatiile membre ale federatiei.
Campania de anul acesta poarta numele “Ia-ma de mana! Arata ca iti pasa!”. Este o campanie complexa care se va defasura timp de 2 saptamani si care va consta intr-o serie de activitati offline si online prin care sa incurajam tinerii afectati de HIV/ SIDA sa continue sa lupte pentru viata lor.
FISA DE EVENIMENT: Bio Sante cu goji, acai si schisandra
LOCUL DESFASURARII: City Farma Victoriei (din lantul de farmacii)
DATA: 8 decembrie
INTERVAL ORAR: 14.00 – 20.00
PARTICIPANTI: bloggerite interesate de bio/ lifestyle
ENTERTAINMENT: testarea produselor de cosmetica pentru piele si par
BAR & BUFET: nu e cazul
DETALII DE ATMOSFERA: Oana Bratila recunoaste foarte usor dupa miros citricele. Pe incercate. Asta pentru ca tot incepusem un joc: sa recunoastem dupa miros ingredientele bio din produse. Nu, la ananas, nu ne-am prins deloc :))