Celulele pielii noastre se regenereaza periodic cam o data la 27 de zile. Ceea ce inseamna ca mor, se desprind iar epiderma se exfoliaza usor. Nu stiu daca v-ati dat si voi seama, dar nu vi se intampla din cand in cand sa incercati o senzatie de mancarime care apare atunci cand s-au acumulat aceste celule moarte? Stiind acest lucru consider ca sta in puterea fiecaruia sa transforme niste gesturi marunte in obiceiuri corecte care sa stimuleze acest proces de regenerare.

Si pentru ca sunt impotriva utilizarii pe piele a plasticului din bureti ori perii, iar manusile mi se par prea abrazive, am luat intr-o zi de la un magazin un burete organic pentru bebelusi. Asa cum scrie si pe eticheta, e un burete crescut organic si recoltat din Marea Mediteraneana de unde a fost cules manual de pe stem pentru a nu afecta colonia.

Desi eu am redus consumul de lactate la zero si de vreo 4 luni am renuntat la branza si iaurt (cu mici exceptii legate de evenimente/iesiri/deplasari), imi place totusi sa continui seria de anul trecut, mai ales ca postul asta a fost scris aproape in intregime pe vremea aia si finisat acum.

Asadar pentru variante sarate:

- iaurt + piept de pui + praz verde +  zeama de lamaie verde + praf de sare de mare cu roinita, tarhon, chimen si chilli

- iaurt + germeni de hrisca + amarant

- iaurt + mix de morcov, telina si mazare coapte in sos de vin si cimbru + isop

- iaurt + mix de naut picant si alune caju prajite

- iaurt + paste din spelta + blue cheese + fenicul

Vreau sa rafinez ideea pe care o puneam pe masa saptamana trecuta si insir mai jos parerile mele legate de recompensa pe care cu totii o gasim atunci cand gustam “ceva bun”. Pentru fiecare dintre noi are definitii diferite si cautam in acest “ceva” senzatii si placere, voluptate si gust, surpriza si regasire. “Ceva bun” este ca un panaceu care calmeaza nervi, suflete si inchide guri.

Nu sunt pentru abrutizarile inutile ale spiritului dar consider ca doar pe deplin savuram “ceva bun” atunci cand suntem deja intr-o stare de bine si multumire. Cand am atins cat de cat echilibrul hormonal si din cand in cand vrem sa ne rasfatam. Acest “bun” se mananca perfect constienti de starea pe care o traim si de efectul pe care il generam.

Pe scurt: sunt de-acord sa mananci o inghetata (cu toti colorantii ei si grasimile asociate in procesul de fabricatie) daca ea e intr-un cornet crocant si faptul ca lingi cupele de-ti curge bucuria pe la colturile gurii te face sa iti retraiesti copilaria, vacanta la bunici, ultimul concediu pe o plaja straina. E nostalgie, bucurie, emotie la mijloc. O metoda de a readuce farmecul si magia intr-o dupa-amiaza linistita. Dar nu sunt de-acord sa faci din inghetata un obicei de consum care sa iti astupe neputintele, frustrarile, incordarea, tristetea, singuratatea, delasarea…

Eram in sala de asteptare la homeopat. La consult era un domn trecut de 45 de ani. Dupa ce a putut fi incadrat intr-o tipologie a primit schema de tratament si o scurta recomandare: “Incercati de azi inainte sa nu mancati grasimi, zahar si sa renuntati la cafea”. Am auzit un oftat agresiv si un raspuns cu jumatate de gura. Medicul a reluat: “Inteleg ca va este greu dar macar in zilele cat luati tratamentul. Sa vedem cum va simtiti…”

Sa zicem sa suferi de ceva care te sacaie de mult timp. Si ca au trecut anii asa tot incercand sa vezi ce e. Nu te-ai obosit sa faci investigatii pentru ca inca mai crezi ca nu esti cu adevarat bolnav ci e doar o stare pe care o ai din cand in cand. In timp aceasta stare de suferinta a devenit normalitate pentru tine. Te-ai obisnuit cu disconfortul si traiesti intr-un cerc in care starea de bine alterneaza cu cea de rau…

Pana acum 2 saptamani as fi banuit intuitiv ca mai mult decat o injuratura nu poate fi. Totusi, balegarul-dracului sau stinking gum este un condiment din familia morcovului (desi am intalnit si varianta ca e din familia patrunjelului), care creste in solurile sarate din Iran/ Afganistan.

Are tulpini ierboase cu frunze si flori.  Are gust de usturoi, dar ceva mai amar si mai iute. Are efect calmant, e stimulant pentru sistemul nervos si vindeca afectiunile ficatului.

Radacinile contin o rasina, care se dilueaza in apa fiarta. Si se poate consuma atat condimentul macinat cat si rasina. Se gaseste destul de rar chiar si in Asia si cred ca este folosit mai mult din considerente culturale decat gastronomice.