In ce situații ar avea oamenii nevoie de un coach și unde îl găsesc?
Clientul are o afacere și vrea să găsească modalitatea prin care să o crească la un nivel fără precedent. De la un nivel de magnitudine la alt nivel în doar doi ani.
Director de vânzări și sau omologi de-ai săi vor să găsească strategii prin care să atingă noi obiective ambițioase ale companiei. Echipă de vânzări cu rezultate plafonate de strategiile care au funcționat în trecut și acum se află într-o zonă de platou, limitare, blocaj.
CEO sau Director General vrea să creeze și îmbunătățească acele comportamente (comunicare, delegare, puterea exemplului, puterea de a spune nu în anumite situații și accepta alte situații, etc, etc) care să-l ducă la o performanță excelentă în conducerea echipei sale de management. Executiv în marketing care vrea să-și crească obiectivele cu xy% în timp de criză.
Director de divizie proaspăt promovat care trece de la un rol tehnic la un rol de lider și sau manager care îmbrățișează nou, necunoscutul, regăsește încrederea în sine, independent de rol și de situație.
Antreprenor care este într-un moment în care îi este neclar ce vrea, nu știe să-și formuleze obiective și vrea să ajungă la un alt nivel de performanță în business. Antreprenor care își propune o cifră de venituri x și care provocat de coach realizează o cifră 2x.
Persoane care vor să-și creeze noi relații personale și să le lase în urmă pe cele care au încetat a mai funcționa. Persoane care sunt în fața unei schimbări în carieră, care vor să-și schimbe locul de muncă inclusiv care se pregătesc să plece din „corporație”. Oameni care vor să găsească și creeze ceva semnificativ care să-i trezească dimineața cu pasiune pentru ce urmează.
Acestea sunt doar niște exemple care care le-am scos uitându-mă pe dosarul meu de contracte cu clienții. Dacă sunteți în căutarea unui coach cereți o sesiune în care să vedeți dacă vă potriviți cu coach-ul respectiv. Vă recomand de asemenea să-l întrebați pe coach dacă a semnat un cod etic și deontologic care să garanteze discreția și modul în care este condus procesul de coaching. Găsiți astfel de colegi certificați sau avizați pe site-ul Federației Internaționale de Coaching, capitolul din România.

Ce anume face diferența între sfatul prietenilor care mă cunosc încă din copilărie (și care mi-au castigat demult încrederea) și discuția cu un coach?
Faptul că ești confortabil cu un prieten și ai încredere în sfatul lui e foarte diferit de a și urma sfatul și a-l face realitate. Din experiența mea aplicăm sfaturi ale prietenilor foarte rar pentru că ele sunt conforme cu punctul de vedere al celui care sfătuiește. Există și situații în care sfatul funcționează dar relația cu un coach asigură că soluția este unică și aparține clientului, clientul este expertul și el va alege exact ce i se potrivește nevoilor imediate. De altfel un coach îl ajută pe client să-și exprime nevoile și găsească soluții la problemele pe care le întâmpină după care să și le implementeze. Am scris o poveste cu titlul: 7 motive pentru care sfaturile sunt inutile.

Cum mă lămuresc dacă am nevoie de coaching sau de psihoterapie?
O distincție nouă pe care pot s-o fac este că în relația cu terapeutul „pacientul” se duce să se „repare”. În terapie centrarea se face pe lăsarea în trecut a unor lucruri care afectează prezentul și viitorul pacientului.
În coaching clientul este „normal” și caută să-și găsească „strălucirea” prin concentrarea pe un obiectiv aflat în viitor. Coach-ul îl asistă în alcătuirea de planuri centrate pe acțiune care să-l transporte din punctul în care vine în coaching către punctul în care-și dorește să ajungă adică obiectivul propus.

In calitate de coach, cum mă ajuți să învăț lucruri noi despre mine?
Coach-ul nu te ajută direct. Coach-ul conduce un proces în care tu afli lucruri despre tine, de la tine, în timpul sesiunilor de coaching și afli lucruri noi despre tine prin acțiunile pe care le întreprinzi în afara sesiunilor, între sesiunile de coaching. Coach-ul poate clarifica niște lucruri care prin modul în care le vezi te limitează.

Ce îndrumări ai pentru cei care simt că propriile lor valori sunt în contradictie cu valorile locului unde lucrează?
Am spus și mai sus că tu ești expertul și că tu poți alege ce vrei atunci când valorile tale sunt în contradicție cu valorile locului de muncă. Un coach fi de folos aici ca să-ți clarifici, să faci o alegere și să fie alături de tine în transformarea care să-ți aducă ceea ce vrei cu adevărat.

Tu cum faci să nu te indentifici cu problemele pe care ți le aduc cei din jur in discuțiile cu tine?
Când simt că problemele pe care le aduc clienții mei afectează relația de coaching mă duc la terapie sau ridic problema în sesiunile mele de coaching în jurul unui obiectiv care să stabilească cum să fiu sau acționez eu diferit în cazul în care „problema” reapare.

Suntem în perioada de sărbători. Spune-mi care este desertul tău preferat, ce anume iți place la el si ce emoții iți produce… [verific dacă bărbații consumă dulciuri cu mai multă dezinvoltură decât femeile :)]
Cel mai mult, cele mai rafinate dulciuri mi se par clătitele cu dulceață. Le prepar punând și sare și fac coca foarte fină astfel încât devin foarte subțiri și fragede. Dulcețurile făcute în casă au aici un rol foarte important. De exemplu, dulceața de vișine, caise, cireșe sau un gem de prune, caise mă fac să mă simt foarte bine.
Acum aproape 20 de ani munceam în aer liber. Mâncam dimineața 12-13 bucăți foarte ușor. Acum mă opresc la 7-8 bucăți.

Ioan iubește oamenii și-și îngrijește trandafirii din grădina lui minimalistă. Pasiunea lui e să fie alături de lideri – prin coaching - ca să aibă încredere în ei, să-și creeze o viață aliniată cu viziunea companiei lor dar și cu valorile proprii, să se transforme astfel încât să fie cine vor ei. El scrie pentru liderul din fiecare și le spune oamenilor povești care-i ajută să fie în contact cu sufletul lor, să-și găsească propria lor libertate, putere și pasiune.

Disclaimer: Urmeaza un post scris de prietenii de pe Facebook. Numele lor apar la sfarsit.

Ar fi bine sa discutam putin termenul “complicata”; adica, prin complicata intelegem inteligenta/complexa sau, dimpotriva, indecisa/ dezordonata/ nesigura – genul de femeie care simte nevoia sa care dupa ea tot felul de chestii inutile? Asadar, o fata poate fi complicata in sensul placut al termenului – simpatica si amuzanta – dar poate fi, cateodata, si enervanta… :)

Cu toate acestea, nu toate femeile au personalitate complicata. Iar intre personalitatea complicata a unei femei si gentile ei mari/ mici/ colorate nu exista vreo legatura… Ar putea fi mai degraba o legatura intre tipele complicate si cele ‘nspe mii de genti schimbate de la un ceas la altul… Genul “I’m easy dar am posete complicate si mari si mici”. Ce sa-nsemne, oare? :D

Pe langa tipele complicate mai sunt si cele carora gentile nu le plac si nu le au. Ele in ce categorile s-ar incadra? Poate in: ”Da tu nu esti femeie ca toate celelalte sa nu fiu nevoit sa iti tin telefonul in buzunarul meu?” Sau in categoria celor ce isi inventeaza buzunare secrete in care sa incapa doar cheile, telefonul, cartea de credit si buletinul. Iti vine sa il tai cat e de mare :))

Dar sa nu intram prea mult in detalii ca nu mai terminam postul. Un lucru e cert: fie ca stim sau nu exact la ce se refera termenul, oricarei femei din lume ii place sa fie considerata complicata… Si chiar daca doamnele si domnisoarele ar vrea sa fie incadrate intr-o categorie, barbatilor nu le-ar folosi la nimic din moment ce ne jucam cu idei. Fiindca inca nu s-a demonstrat nimic stiintific!

Desi daca dai subiectul cercetatorilor britanici sigur vor gasi o legatura cauza-efect. Intotdeauna o fac! Aaa, si avem sanse sa scriem o carte cu topicu’ asta :))

PS. Pot sa fac si din like-ul tau un post, sigur ai inteles substratul…

Au contribuit: Andra, Ramona, Ioana, Vasile, Florentin, Un Specialist de la Ambasada :) si Sara cu foto. Totul de aici.

Iulian Petre (Directorul Executiv al UNOPA):

1. Aud pentru prima data de aceasta campanie. Se organizeaza in acest an pentru prima data sau au mai fost editii?

UNOPA a fost infiintata in anul 2000 si de atunci, in fiecare an, am marcat Ziua Internationala de Lupta Impotriva HIV/ SIDA prin diferite tipuri de evenimente, campanii, in care au fost implicate asociatiile membre ale federatiei.

Campania de anul acesta poarta numele “Ia-ma de mana! Arata ca iti pasa!”. Este o campanie complexa care se va defasura timp de 2 saptamani si care va consta intr-o serie de activitati offline si online prin care sa incurajam tinerii afectati de HIV/ SIDA sa continue sa lupte pentru viata lor.

Scopul tuturor acestor activitati este acela de a strange cat mai multe sustineri pe site-ul www.iamademana.ro cu ajutorul fiecaruia dintre voi. Depunem eforturi ca sa le strangem tocmai pentru a le arata acestor tineri ca suntem alaturi de ei, ca suntem prietenii lor, ca merita sa isi ia tratamentul si sa lupte cu HIV.

2. Cine o organizeaza, care este scopul campaniei si cui se adreseaza?

Campania este organizata de UNOPA (Uniunea Nationala a Organizatiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA din Romania), cu sprijinul GlaxoSmithKline (GSK), al Facultatii de Sociologie si de Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Bucuresti si al Fundaţiei “Prof. Dr. Matei Bals”.

Campania doreste sa atraga atentia asupra dramei traite de tinerii seropozitivi si sa ii incurajeze sa continue lupta cu HIV, asadar lupta pentru o viata normala. Cu alte cuvinte, ne adresam tuturor celor care sunt gata sa arate ca le pasa de cei aproximativ 8.000 de pacienti cu HIV/SIDA, toti tineri care au varste de pana in 24 de ani.

3. Daca au mai fost editii ale campaniei, care au fost rezultatele?

Campania “Ia-ma de mana! Arata ca iti pasa!” a fost lansata pe 29 noiembrie 2011 prin intermediul unui flash mob care a avut loc in Piata Unirii si la care au participat chiar in jur de 100 de tineri (voluntari UNOPA, studenti la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, trecatori).

In anii trecuti insa am avut alte actiuni prin care am marcat Ziua Internationala de Lupta Impotriva HIV/ SIDA. Anul trecut, spre exemplu, am organizat o expozitie cu lucrari de arta realizata de un grup de tineri seropozitivi, indrumati de dna profesoara Mihaela Schiopu. Expozitia s-a numit „7+1 – O lume despre care nu se vorbeste”. Am pus acel +1 pentru ca unul dintre tineri a plecat dintre noi cu cateva luni inainte de ziua vernisajului si nu a mai putut sa-si vada lucrarile expuse. Cu ajutorul acestui eveniment am incercat sa sensibilizam societatea, sa aratam normalitatea persoanelor seropozitive, emotia si capacitatea lor de a trai.

4. Inteleg ca e o incercare de sensibilizare, cum reactioneaza romanii cand sunt “atentionati” sa fie sensibili/ atenti?

Pana acum am avut rezultate pozitive si multe reactii de sustinere a cauzei noastre. Suntem un popor de oameni empatici, dar, din nefericire, nu indeajuns de informati. De aceea, cred ca inca exista o mare nevoie de informare si educare referitor la aceasta boala. De exemplu, putini sunt cei care stiu ca aproximativ 65% dintre romanii afectati de HIV/ SIDA au devenit seropozitivi fara vina lor, in copilarie, prin infectii contactate in cadrul sistemului sanitar in perioada 1988 – 1990. Din totalul acestor bolnavi, 1 din 2 sunt persoane tinere (pana in 24 de ani).

Cu alte cuvinte, asocierea dintre comportament si contactarea virusului HIV nu se aplica atunci cand vorbim de Romania si cred ca acest aspect trebuie foarte mult accentuat atunci cand discutam – ca este nevoie mai intai sa cunoastem si sa intelegem cum se intampla lucrurile (de ce s-au imbolnavit, de fapt, acesti tineri) si abia apoi sa ii judecam.

5. Recomanda-ne o sursa buna de unde putem afla care e tratamentul pentru SIDA, cat costa, ce implica, cum ne putem feri.

Site-ul special creat pentru campanie, www.iamademana.ro, alaturi de  website-ul UNOPA, contine multe informatii utile: despre virusul HIV (ce este el, care este deosebirea dintre HIV si SIDA, de exemplu), despre metodele de prevenire, precum si informatii despre tratament.

Elena, o pacienta

1. Care este pasiunea ta? Ai descoperit pana acum la ce te pricepi cel mai bine?

Pasiunea mea e sa traiesc clipa absoluta, cum spunea si-un filosof. Un exemplu ar fi lectura; in viziunea mea lectura nu e un timp mort si …indiferent daca ma pricep sau nu foarte bine la asta, de ea, nu ma las!

2. Care este reactia oamenilor din jur care te supara cel mai tare? Crezi ca poti face ceva pentru a schimba atitudinea celor din jur?

“Asa se infecteaza astia dom`le, dorm cine stie pe unde si apoi se plang ca vezi Doamne de ce eu, de ce mie?” aceasta reactie ma afecteaza si ma supara cel mai tare. Numarul ingrijorator de mare de copii infectati HIV/ SIDA in cadrul sistemului medical in perioada 1985-1991 e pus in baza neatentiei si mai cu seama a moravurilor usoare.

Pe cine sa certi? Pe cei care nu intreaba ci reactioneaza din instinct imbracat in ignoranta? Despre atitudinea oamenilor fata de seropozitivi (in genere) … din punctul meu de vedere singurul lucru pe care il vom face va fi sa continuam: sa intrebam, sa propunem, sa speram crezand intr-o lume in care dorinta e realitate.

3. Te simti apreciata si inteleasa in vreun fel? Daca da, de catre cine? Cine iti este alaturi si te intelege cel mai bine?

Da, ma simt apreciata si inteleasa in toate sensurile aferente conditiei de fiinta umana; de catre asociatia de tineri seropozitivi din care fac parte din anul diagnosticarii si implicit de catre Federatia UNOPA. Alaturi de ei si nu in ultimul rand, alaturi de familie, am crescut si continui sa cresc, aaa …  si nu ma voi opri.

P.S. Mama ma intelege cel mai bine.

4. Ce ai vrea sa stie oamenii despre HIV?

As vrea sa stie ca HIV e problema de sanatate a purtatorului si nu amenintarea privitorului.

Ma intreb eu acum … merita pedepsiti cei ce discrimineaza omul in suferinta pana la urma? Si daca da, cum ii pedepsim? Care e pedeapsa care i-ar absolvi de vina stigmatizarii unei persoane seropositive (ca au facut asta)? Exista asa ceva?

5. Ce iti doresti de sarbatori?

Un aparat foto si aparatul foto sa imi faca poze in zapada si-ntre prieteni si-n mijlocul familiei. De sarbatori imi doresc amintiri demne de rascolit pe-ntreg parcursul anului urmator.

*M-a socat sa aflu ca 65% dintre romanii afectati cu HIV sunt tineri pana in 24 de ani care au ajuns sa poarte virusul in copilarie, prin infectii contactate in cadrul sistemului sanitar in perioada 1988 – 1990. Am facut zilele trecute un gest minor si am lasat un mesaj de incurajare (daca as fi avut aparatul foto l-as fi daruit Elenei). Daca doriti va indemn sa faceti la fel, orice incurajare fie ea si verbala am convingerea ca ajuta!

Most of us are using the internet. Including children who don`t know how to protect themselves in virtual word. And that is Safer internet for. In this international  program are involved many volunteers, but only the most active of us could participate in this summer camp organised by Save the Children Romania at Moeciu, during one week. There were ten participating countries as Romania, UK , Bulgary, Germany, Ciprus , Moldavia , Estonia, Portugal, Irland and Slovenia .

During the first day, we met and found out a little about each other by playing some energizers or by socializing at dinner. This was for accomodation. Next days we made teams for some fun activities like reproducing dances from the  Spice Girls video, Beatles or Backstrees Boys or even MJ. It was fun to see how people can perform in few minutes what the artists did in several weeks.

We also made a competition with Sumo, Twister and Special Footbal. The winner was team no. 6. Congrats!

That was the resum of fun part. The safer internet part was to make teams  for writing a project so the best team to receive the plan of implementing the respective project.

So, before now everything was cool. The food is good, the location is beautiful, the trainers are nice and the ideas are excelent. We have time to relax, to have fun, to learn, to come with new ideas, to practice English or to learn words in different languages. And this is great.

During the next summer camp organized by Save the children Romania I hope to meet you there!

P.S. Be an active volunteer to be here with us!

- Cum de esti pasionat de istoria orasului? Am vazut ca stii foarte multe povesti.
De mic mi-a placut istoria, Sibiul eminamente este un oras istoric si vrand nevrand am inceput sa citesc despre el si sa il descopar. Am inaintat in lecturile si studiile mele si am ajuns sa descopar o lume absolut unica si senzationala, cea a istoriei si culturii si vietii Sibiului. Acum pot spune ca am cam devorat tot ce s-a scris si cercetat, mai mult am ajuns a adauga si eu cateva caramizi.

- Ce stie lumea despre Sibiu si crezi ca ar trebui sa se stie despre oras?
Lumea din pacate stie putin si de multe ori nu tocmai corect. Exista un respect si o admiratie fata de orasul meu dar de cele mai multe au probleme in a-si argumenta admiratia. Cazul este valabil mai ales la sibieni. Lumea trebuie sa stie ca acest colt european era diferit daca nu exista acest oras. Sibiul si-a adus contrbutia sa decisiva la cultura europeana.

- Am inteles ca Sibiul este singurul oras din tara care a luat 3 stele in ghidul Michelin, ce a facut diferenta fata de alte centre istorice si culturale?
O mai buna organizare, un standard mai ridicat al serviciilor si in general un pas inainte fata de restul tarii in ceea ce priveste turismul. In Sibiu ai unde sa iti lasi masina, ai unde sa te cazezi, ai unde sa mananci, ai ce vizita, ai unde te relaxa si toata acestea fara sa te infurii.

- Cate obiective turistice sunt cu totul in Sibiu?
Asta e greu de spus, dar daca eu as face un tur absolut complet al Sibiului as prezenta peste 200 de obiective.

- Spune-mi 5 obiective de vizitat in Sibiu care tie iti plac cel mai mult.
Piata Huet, Piata Aurarilor, Muzeul Brukenthal, strada Centumvirilor, Parcul ASTRA.

- In afara de Sibiu care e urmatorul oras din tara care te-a cucerit?
As zice Sighisoara, Arad, Sighetu Marmatiei si de ce nu Iasi.

- Descrie-mi orasul in 3 cuvinte care surprind cel mai corect atmosfera de aici.
Istorie, prezent, viitor.

Update: Bodgan Brylynski, unul dintre organizatorii excursiei #prinsibiulmeu, a anuntat: “Anul viitor, Sibiul va capata o tenta exclusiv baroca. Pe parcursul intregului an 2012 se va desfasura proiectul Sibiu Baroc Update iar toate proiectele de pe agenda culturala a Sibiului vor avea legatura cu perioada baroca.”

* #prinsibiulmeu este un proiect organizat de Asociatia pentru Infrumusetarea Orasului Sibiu si cofinantat de Consiliul Local Sibiu prin Primaria si Casa de Cultura a Municipiului Sibiu. Alaturi de aceste institutii, parteneri mai sunt Hotelul Levoslav, Printcenter si Autonom. Multumiri pentru sprijin restaurantului Hermania, Atrium Classic Cafe, Vintage Pub, Supporter Sports Pub & Grill, Oldies Pub, CNM Astra si Muzeului National Brukenthal.

Credit foto: album de Oltea Zambori

Decat o soparla…

Asa cum v-am tot spus in ultima perioada, am primit un pui de gecko. Si primele mele intrebari au fost firesc legate de cum il intretin si mai ales de unde ii iau mancare (mai ales ca e o soparla insectivora, deci sunt cu ochii dupa gandaci :D). Asa am aflat de exemplu ca la pet-ul din Centrul Vechi nu au hrana vie, la cel din Cora Militari au ocazional, iar la Piata Obor gasesti doar vietati pentru pesti.

Si pentru ca vorbeam serile trecute cu Miruna, care a  gasit un numar de telefon si un mail de contact pe acest forum, am zis sa incerc sa iau hrana vie si de aici. Asa am dat peste tipul care creste gandaci! L-am sunat, m-a intrebat ce reptila am si cat masoara. Mi-a recomandat “niste gandaci rosii“ atat am retinut  eu :D si intr-o ora stateam fata in fata cu el de vorba.

In dormitor cu 7 serpi, un scorpion si o tarantula

Il cheama Cristi. E prietenos si zambeste des, in ciuda faptului ca reptilele au fost cele care l-au atras de mic. Mi-a spus ca la 16 ani a avut primul sarpe constrictor. Ciudata pasiune, dar inteleg ca a inceput cu reptilele fiindca 4 ani a lucrat in petshop unde le avea in grija. Tine  acasa 7 serpi si anume doi kingsnake, un cornsnake, un elaphe obsoletta red, doi pitoni regali si un boa constrictor. Si daca nu era de-ajuns mai creste si un scorpion imperial si o tarantula grosea silver. Ce isi mai doreste? Un piton birmanez albino pe care si-l doreste de mult.

Incerc sa imi imaginez cum reuseste sa tina toate astea in casa. Ma lamureste ca de fapt toate animalele stau “decat” cu el in camera. Asta in conditiile in care camera lui e cea mai mica din apartament.

Le hraneste cu mancare adusa direct din Ungaria pe care o creste si o inmulteste pentru ca gandacii, viermii si celelalte trebuie sa ramana vii si sa creasca, altfel reptilele nu le mananca. Nu i se mai pare greu nici sa dezghete soareci sau sa prinda gandaci nici sa suporte mirosul gandacilor si al viermilor, singurul lucru cu care eu nu m-am obisnuit de cand am soparla.

Contrar primelor impresii, cresterea “animalelor” ii ocupa foarte putin timp: “Serpii mananca o data pe saptamana iar tarantulele si scorpionul la 3-4 zile” imi spune Cristi. Si eu care ma speriasem ca soparla mea n-a mai vrut nimic de 2 zile. Asa am aflat ca gecko mananca atunci cand are chef, uneori si la cateva zile si poate sta chiar si o saptamana fara sa vrea ceva.

Cam asta ar fi si partea frumoasa cu reptilele, ca poti sa pleci si o saptamana de acasa fiindca nu cer atentie, nici mancare. Acum insa imi dau seama de ce nu mi-au placut pestii niciodata si e ceva ce ma intriga de fapt si la reptile: tocmai ca nu cer atentie! Te simti mereu in plus in preajma lor, fiindca au nevoie doar de strictul necesar. Eu simt nevoia sa ma bag in seama cu animalele care imi plac :))

E constient ca nu oricine e pasionat de reptile, si dupa zambetul lui imi dau seama ca e mandru sa stie ca pe el il atrag lucrurile pe care multi le refuza sau fug de ele. S-a obisnuit sa i se spuna: “Frate, esti nebun!” dar crede ca lumea are nevoie si de oameni mai “nebuni”. Pana la urma el e unul dintre ei! ;)

Sfaturi de incepatori pentru crescatorii de reptile

“In primul rand trebuie sa stii ceea ce vrei si daca ai timp si conditii pentru animalul respectiv. Nu il iei pentru un moft sau din capriciu fiindca e pacat sa sufere animalul mai tarziu. Plus ca majoritatea oamenilor care isi iau o reptila dintr-un pet shop uita un mare “amanunt”: mancarea. La inceput vanzatorii iti dau o cantitate pentru cateva zile dar cand se intoarce clientul sa mai cumpere mancare nu mai au.. Si tu trebuie sa gasesti ceva sa ii dai sa manance… E aiurea! Deci, incercati sa va asigurati ca exista o sursa de hrana si pe urma cumparati animalul!” Cristi, adevar graiesti!

Mancare de vanzare pentru reptile

Are de la insecte, greieri, mealworms, superworms si diverse specii de gandaci pe marimi pentru soparle/ cameleoni/  scorpioni/ tarantulele pana la soareci, sobolani de orice marime (de la nou nascuti la adult) pentru serpi.

Vinde din ceea ce creste pentru el, iar banii luati ii investeste in cresterea “animalelor” lui de casa. Pretul difera in functie de cantitatea de mancare. Are si o metoda simpla dar simpatica de selling: “De obicei pentru clientii care cumpara pentru prima data de la mine ofer cate un bonus. Cu un bonus si un zambet e mai simplu si ok, si cu siguranta vor mai lua de la mine chiar daca nu periodic”.

Livrarea o face personal in Bucuresti. Il gasiti de obicei in Crangasi dar daca are timp si drum va puteti intalni cu el in oras. De asemenea, daca sunt cereri trimite pachet cu trenul si in alte orase.

Eu am luat o caserola cu gandaci care sa imi ajunga o luna la 25 de Lei. A venit cu o punga in care imi adusese ca bonus si o cultura de viermi de tarate, preferatii lui gecko. Am zambit si eu tot drumul inapoi spre casa!

Credit foto

Sunt tentat sa ma gandesc la doua momente… Unul prin 1990 cind am vazut un show cu David Copperfield la video si un al doilea moment atunci cind am aparut pentru prima data la ProTV la Teo in 2004. Amindoua sunt importante deoarece in primul moment am facut cunostinta cu magia iar in al doilea am devenit profesionist. Imi amintesc si acum ca idolul meu in anii `90 era Copperfield. In timp ce alti copii erau inebuniti dupa orice altceva, gen Michael Jackson, Mc Hammer, Vannila Ice si alti cintareti, eu eram complet vrajit de David Copperfield. Pe el si acum il vad ca pe un magician perfect. Al doilea moment, in 2004 pe 1 aprilie, a fost cand ma duceam la Teo impreuna cu prietenii mei de la Cassa Loco si viitorul meu impresar. Cassa Loco tocmai lansa un nou album  si pentru ca din intamplare era 1 aprilie s-au gandit fix in momentul cind am ajuns in Buftea sa ii faca doamnei Trandafir o surpriza magica.Va spun doar ca surpriza a fost atit de magica incat oamenii aceia si-au dorit sa ma cunoasca mai bine.

Pentru cei care nu sunt din Bucuresti, venirea in Capitala are niste etape ale ei. Pe tine ce te-a socat cel mai tare cand ai ajuns sa locuiesti aici?

In capitala am simtit imediat cum se face din orice si din oricine comert, cum orice mana de ajutor pe care pina atunci o vedeam normal sa fie gratuita aici era pe bani. Si un prieten daca iti faceai era doar pentru ca aveai vreo afacere cu el iar daca se incheia afacerea puteai sa zici ca nici nu a fost ceva. Evenimentele la care mergem erau foarte frumoase pentru ca vedeai locuri frumoase cu oameni care doreau sa se distreze dar totul era frumos doar inauntru pentru ca afara iti reaminteai unde erai… Cind am inceput sa filmez pentru prima data pe strada am facut cunostinta mult mai bine cu ce inseamna strada… Odata am ajuns intr-un parc cu pensionari care jucau table si care au sarit pe noi sa ne bata, desi inca nu stiau de ce am venit la ei si nici nu imi dadusera voie sa le explic ca vreau doar sa ii distrez… Sa le arat ceva frumos. Pina la urma unul dintre ei ma recunoscuse de la Teo si in felul asta reusisem sa le arat magie. Dupa ce se dumirisera despre ce era vorba au inceput incet, incet sa fie atenti la mine desi cameramanii plecasera demult. Dupa cateva trucuri au inceput sa rada si m-au rugat sa ii chem si pe cameramani … Unii ma rugau sa le dau bani cit de putin ca sigur trebuia sa am. In final toti oamenii astia din toate clasele sociale, fiecare cu povestea lui, se opreau si se amuzau in mod natural de trucurile mele.

Am tot auzit o vorba pe care nu prea am luat-o in serios si anume ca schimbarea trebuie sa inceapa din noi cu fiecare dintre noi. Prima data cind am auzit-o, cu multi ani in urma, mi-am zis ca nu e nimic in neregula cu mine, ca eu sunt ok… Altii sunt problema, dar in timp am auzit aceeasi vorba spusa si de cateva personaje gen Eckhart Tolle sau Osho si sunt cam aceleasi vorbe pe care le-au spus cu citeva mii de ani si Iisus, Buddha sau alte personaje. Si mi-am dat seama ca vorba asta nu imi mai aparea la fel ca la inceput.

Imi pare rau ca nu suntem si noi la fel ca altii, din alte tari. In toti acesti 20 de ani de la evenimentele din `89 a fost timp berechet sa avem autostrazi sau sa facem si noi ceva din tara asta cu care sa ne mandrim. Vara trecuta am avut un contract in Elvetia la Zurich unde diferenta era de la cer la pamant in tot ce vedeam. Am tot auzit ca, domnule, cind noi ne bateam cu turcii astia se dezvoltau… E destul de adevarat, dar oare chiar nu am avut timp sa fim macar jumatate cat ei ?

Croquante Spoons: Banuiesc ca motivul pentru care o rata grasa de la tara merge asa leganat este ca Raportul de Aur al lui Fibonacci, Phi = 1,618 nu se gaseste in relatia dintre pulpele scurte si toracele grasan al pasarii. Explicatia imaginii: a+b este in acelasi raport fata de a, asa cum a este in raport fata de b. Dar ce frumos e mersul ratei grase de la tara :)

Raul Batariga: Dar daca totusi reuseste sa mearga, “Raportul de aur” se gaseste intre suprafata talpilor/labelor si restul corpului :)). totusi cred ca trebuie reajustat raportul :D. Si trebuie sa acceptam ca au mai aparut bug-uri in procesul de productie :)) … Cum s-ar zice in matrix :)) nu totul este perfect !

Croquante Spoons: Ai dreptate, pentru ca este un sistem functional, rata grasa de la tara trebuie sa aiba acest ‘raport de aur’ intre alte variabile. :)

Raul Batariga: Defapt cred ca in orice sistem … oricat de haotic ar fi … o sa se gaseasca cineva care o sa spuna ca exista un echilibru bine determinat … si defapt haosul este doar un efect a unor cauze foarte bine ordonate si stabilite :) … :)) in cel mai rau caz o sa se dea vina pe Entropie :)
(http://en.wikipedia.org/wiki/Entropy_%28order_and_disorder%29)… ;) Chiar ma intrebam daca Ordinea Este Haotica si Haousul Este Ordonat. Defapt care Este Cauza ? Ce a fost prima oara … :)) Oul sau Gaina ? :))

Croquante Spoons: In astfel de sisteme, haotice ori entropice,ceea ce le face sa existe inca, este acest echilibru dinamic, care se creeaza si se distruge. Mie imi place cum fizica cuantica pare sa poata sa le explice pe toate: in esenta, toata materia este o miscare ondulatorie. :)

Raul Batariga: Up`s And Down`s :)

Croquante Spoons: O miscare ondulatorie… ca mersul ratei noastre :)

Raul Batariga: Tot rata rezolva enigma … deci raspunsurile se afla in intrebare :)

Asadar, oul sau rata?

Sursa foto: direct din dialogul de aici.

Va dati seama ca in limba romana toata categora desertului este reprezentata de cuvantul ‘prajituri’? Etimologia cuvantului ne spune ca primele forme de dulce erau obtinute prin prajire. Ce semnificatii are acest lucru?

V-ati gandit cum au aparut, din ce necesitate, in ce conditii sociale si culturale…carnatii?

De ce se gateste asa un preparat si cum se modifica gustul si, odata cu el, sensurile si beneficiile pentru noi, daca adaugam un ingredient nou sau daca schimbam o  reteta traditionala?

Vrem sa intelegem cum ne schimba antropologic si genetic noile mancaruri moderne si tehnologiile.

Suntem sigure ca in spatele fiecarui fel de mancare sta o idee, un concept, o tehnologie, un gest antropologic.

Ne este foame zilnic (nu-i asa?), de mai mult de 3 ori pe zi, dar nu mai vrem sa manancam din gest reflex, vrem  sa mancam deodata cu mana, cu cerul gurii plin de saliva, cu mintea, cu imaginatia, cu sentimentlele, cu tot continutul nostru psihic. Sa  intram in mancare asa ca intr-o matrice, ca intr-un SF, ca intr-un film care ne rupe de noi insine si ne arunca in povestea altcuiva si ne face sa iubim si sa radem, sa suferim acolo cu sufletul nostru, dar pentru cauza altora.

Si va invitam sa  intelegem impreuna.

Dar sa nu ne pierdem cu firea printre carnati, va rog, aici scriem despre mult mai multe :)

Cititi va rog Misiunea de pagina noastra de Facebook.

By Croquante Spoons

PS. Iar de azi Croquante Spoons pregateste zilnic noutati pe Twitter || aici si pe Facebook || aici.

Un player nisat pe concursurile care se desfasoara in mediul online. Da, ea pare ca participa la aproape toate dintre ele! Si pentru ca eu vad asta ca pe o specializare in cele din urma (ajungi sa cunosti trick-uri, metode, shortcut-uri), am rugat-o pe Sabina sa imi spulbere putin din curiozitate – mint, nu e putin, ca dupa cum o sa vedeti vorbeste mult :))

Urmariti mai jos care sunt experientele si sfaturile ei ca participant la jocurile- concurs de pe retele. Eu as lua-o consultant data viitoare cand as vrea sa stabilesc regulamentul unui astfel de concurs :)

Eu: Ce te atrage cel mai mult la concursurile din online?
Sabina: Am trait intr-o familie foarte, foarte saraca. Si am crescut deci cu dorinta de a avea de toate. Concursurile ma ajuta sa am ce imi doresc dar nu am bani sa imi cumpar. Daca la inceput participam la oricare, acum aleg doar concursurile cu premii unde mi-as dori cu adevarat sa castig adica unde nu am deja acel lucru si chiar il vreau.

Eu: La cate crezi ca ai participat pana acum?
Sabina: Sunt o multime. Foarte multe cu trageri la sorti unde am rar noroc, multe unde chiar trebuie sa faci ceva si cateva cu voturi. Dar sunt foarte multe in total. Contrar aparentelor insa nu se compara cu unii prieteni ai mei de pe Facebook care zilnic se inscriu la toate concursurile. Nu sunt de-acord cu asta dar ii ajut mereu cu un vot pentru ca voi avea nevoie si eu la randul meu.

Eu: Care sunt calitatile/ skill-urile/ aptitudinile pe care trebuie sa le ai pentru a participa cu succes la genul asta de competitii?
Sabina: Initial trebuie sa iti doresti premiul suficient de tare cat sa te implici mult. Excluzandu-le pe cele cu trageri la sorti unde nu ai ce face si pe cele unde scrii sau compui sau faci orice altceva unde trebuie sa dai maxim de efort, voi vorbi putin despre cele cu vot.
Trebuie sa ai multa ambitie. “Vreau sa castig, trebuie sa castig”. Trebuie sa ai rabdare enorma sa ceri voturi, sa accepti refuzuri, sa explici fiecarei persoane cum sa te voteze si de ce, uneori in alte limbi decat romana. Trebuie sa ai grija sa iti faci prieteni care participa la concursuri. Ei te vor ajuta, tu ii ajuti si asa veti castiga. Singur e imposibil sa castigi cand premiul e cat de cat valoros.
Mare atentie la spam. Daca oamenii cred ca daca am dat un link de 2 ori pe zi e spam, se inseala. Adevaratul spam facut de concursomani e cand gasesti cererile lor pe toate profilele, pe site-uri de profil, pe mess, pe DM, pe chat, pe mail, peste tot. Ala e spam! Plus ca Facebook te blocheaza cam doua zile la mesajele private repetate si o zi la comentarii. Daca un om te raporteaza ca spamer iti da doua zile de cont blocat.
Deci ambitie, rabdare, mult timp liber, concentrare. Trebuie sa tii minte cui i-ai cerut si cui nu ca sa nu enervezi lumea. Unii iau in ordine alfabetica zilnic. E o idee. Incearca sa scrii mesaje personale, nu da mesaj privat pe FB la multi oameni ci pe rand. Iti trebuie multa putere de convingere ca sa convingi oamenii sa te voteze si sa te ajute sa ceara voturi la prietenii lor. Si nu ignora niciodata concurenta, urmareste evolutia zilnica ca sa stii mereu unde stai.

Eu: Care este concursul care ti-a placut cel mai tare?
Sabina: Concursul organizat de o organizatie non guvernamentala Centras unde am castigat premiul II la concursul “Manifest – tinerii jurnalisti pentru sanatatea presei” cu articolul “Un om a muscat o stire” despre Agentia de Monitorizare a Presei. Acolo am muncit enorm, a durat mult si am primit cu mare bucurie acel premiu. A constat intr-un GPS, agenda electronica dar cel mai mult m-am bucurat de premiul acordat de un juriu foarte important.

Eu: Ce ai castigat?
Sabina: In general? Multe bilete la film, tricouri, obiecte promotionale, invitatii la concerte, zeci de carti pentru ca sunt o cititoare infocata etc. Printre premiile mari se numara recent o excursie la Viena de 3 zile. M-a stors de puteri concursul ala. Am strans aproape 700 de voturi cu ajutorul prietenilor pe care i-am implorat sa nu ma voteze cu conturi false ca sa nu fiu descalificata cumva. Am fost acuzata de spam si mi-am cerut scuze. Dar nu am fost in viata mea cu avionul si niciodata la Viena. Cand am castigat am plans 2 ore de fericire. Pentru asta merita sa lupti.

Eu: Cum vezi tu mecanismul cel mai eficient de concurs?
Sabina: Nu as recomanda nimanui sa faca concurs cu voturi pe Facebook. E plin de oameni cu conturi false pe care ii descoperi foarte greu, noi intre noi ii stim, dar organizatorii nu. Nu prea inteleg valoarea lor pentru o companie dar … Pe de alta parte daca alegi “cea mai sugestiva” vei avea mereu probleme de subiectivitate. Insa acum e o idee buna mai ales ca lumea s-a saturat rau de voturi si chiar roaga sa aleaga organizatorul castigatorul. As merge mereu pe concursuri unde participantii sa faca ceva, sa se straduiasca, sa filmeze, sa inventeze, sa scrie, sa compuna, sa deseneze, orice! Insa daca te decizi sa organizezi un concurs, trebuie sa fii pregatit sa primesti acuzatii, sa ai dovezi, sa verifici fiecare vot si participant, sa ai un regulament scris perfect (concurentii il citesc din scoarta in scoarta, credeti-ma). Nu sa il faci doar asa de chestie. E posibil sa intri intr-o “situatie de criza”.

*Sabina Cornovac are in prezent un job full si 8 colaborari de promovare online. Dintre acestea manageriaza 6 conturi de Twitter si 4 de Facebook, din domenii foarte diferite. Spune ca ii place foarte mult ceea ce face si ca e foarte ambitioasa. Isi doreste sa reuseasca in viata si pentru asta stie ca trebuie sa invete. A crescut cu ideea ca fara carte nu va face nimic chiar daca nu se considera o tocilara. Reteta ei: “nu memorez ci inteleg”.

Adora PR-ul online, social media si nu crede in sintagma “social media expert”. Munceste cu placere pentru proiectele care ii sunt provocari si este motivata personal, profesional si financiar. Iar daca vrei sa vezi ce premii castiga Sabina sau in ce concursuri e implicata o poti urmari pe Twitter || aici sau pe Facebook || aici.