Dupa o seara in rosu, era si timpul pentru ceva si mai plin de provocare saptamana asta: primul interviu despre Croquante Spoons, cel mai snob :D proiect din 2010, dupa il numeste Corina Georgescu a.k.a. idaho ;) Am discutat vreo doua seri (ba chiar nopti) la rand, despre ce inseamna social eating si antropologia gustului, iar Corina a pus in ordine toate ideile (si diacriticele :D).

Asadar, cititi va rog aici povestea a doua linguri crocante care se incapataneaza sa forteze prin metafore obisnuintele celorlalti de a privi si de a descoperi mancarea. Pentru ca, inainte de toate, vrem sa intelegem DE CE :)

PS: Daca am fi fost barbati, probabil Croquante Spoons (Facebook || Twitter) ar fi aparut la bere. Dar asa, a aparut la o plimbare pe strada :))

Citesc intr-unul dintre ghidurile care trateaza manierele ca mai toate ghidurile de acest fel, si in special cele din lumea anglo-saxona unde comportamentul este foarte ceremonios, nu pot concepe comportamentul uman fara cuvintele “te rog” si “multumesc”. Pentru ca in aceste doua cuvinte simple, banalizate, sta esenta bunei cuviinte, lucru stiut de sute de ani de carturari si invatatori. Ati observat de exemplu, cum modul de functionare a limbii engleze in vorbirea curenta impune vorbitorului sa fie politicos? Se zice ca in engleza nu poti da nici macar un ordin fara sa te gandesti la cuvintele “multumesc” si “te rog”.

Politetea e insa intr-un mod particular impunatoare, la fel cum si “multumesc” obliga! “Multumesc” e ca o ofranda conversationala care forteaza la un raspuns tip, cum ar fi “cu placere”. A multumi rostind cuvantul e ca si cum, intr-un fel neconstientizat, faci un troc lexical. Poate nu voit, dar puterea acestui cuvant transmite obligatia unui adaos verbal de tipul “cu placere”, care la randul lui e menit sa incurajeze reciprocitatea.

Deci Piticu bea apa plata cu lamaie iar Titus intra la apa. De 3 ori!!! Oare el e impermeabil? Vedeti si voi in clipul de mai jos.

PS. Cu aceasta ocazie declar public ca am invatat sa urc filmulete pe blog. Si eu m-am chinuit aproape un an cu posturi de peste 300 de cuvinte >:P

Cand am primit invitatia de a modera BizCamp, editia a 4-a, eveniment la care am participat azi pentru prima data, am fost extrem de incantata de idee. Cand am inteles ca trebuie sa pregatesc si o prezentare m-am speriat, fiindca de regula asta e reactia naturala pe care o am in fata a ceva ce cred ca nu stapanesc.

Cu toate acestea, frica este unul dintre resorturile care ma pune cel mai mult in actiune. Biologic, frica duce la secretia de adrenalina, un hormon care alerteaza intreg organismul si ne face vigilenti. Asa se face ca azi am ajuns sa povestesc studentilor si tinerilor profesionisti despre micile mele realizari infaptuite… din frica. Sper ca si voi sa gasiti ceva din care sa extrageti sens si care, de ce nu, sa va inspire.

In prezentarea mea veti gasi cronologic exemple personale din ultimul an, care reprezinta de altfel initierea mea (intr-o lume) publica. De asemenea, voi aminti si cateva lectii pe care le-am primit in acest timp, constienta fiind ca ele vor determina alte lectii noi care sunt orientate spre viitor.

Cred ca de mancare si sex dar in ordine inversa :D.  Nu de alta, dar sunt doua instincte care nesatisfacute slabesc vointa umana mai abitir decat banii!

Intre timp, barbatii se pot informa despre ce este actual si de interes pentru ei de pe manly. ro, cea mai noua (si singura imi sopteste Razvan) revista online dedicata exclusiv barbatilor din Romania.

Pentru ca voi scrie si eu pe acolo (rar si doar cand am chef, dar Razvan inca nu stie asta) va recomand primele doua posturi:

- Despre barbatul care a muscat din mar

- 10 de facut in prezenta unei femei

Nu stiu de ce, dar am un feeling ca in curand trec pe scrierea cu diactrice, daca mai vreau sa mai merg linistita pe strada :D. Voi ce asteptari aveti? Despre ce ati vrea sa va informati/ sa cititi? Avem sau nu nevoie de cultura masculina in online?

Si sa nu uit: pentru idei in mai putin de 140 de caractere, urmariti pe twitter ManlyRo.