M-au intrebat fetele de la stilpedia.ro ce reprezinta stilul pentru mine, cum il gasesti, ce valoare sociala mai au bunele maniere azi si cum iti construiesti o imagine de succes. Am zis la una dintre intrebari ca mi se pare ca imaginile de succes autentice se construiesc cautand mereu explicatii pentru ceea ce ti se intampla.

Cat despre stil si eleganta, cred ca dincolo de apartiile noastre construite ceea ce e important pentru o femeie este sa se simta apreciata, inteleasa si iubita. Am aceasta convingere ca lucrurile care ne hranesc emotional ne schimba si ne ajuta sa ne transformam.

De ce cred eu ca manierele tin de efortul personal de a fi tolerant si care dintre femeile elegante pe care le-am intalnit m-au impresionat, cititi va rog mai departe in acest interviu.

Ma uit peste cateva dintre fotografiile din editiile anterioare de la Webstock si nu-mi vine sa cred cati oameni am ajuns sa recunosc. Daca la editia din 2009 erau cel mult 5 oameni pe care ii stiam, ma gandesc ca Vineri nu voi avea timp sa ii salut pe toti.

Ma bucur sa particip pentru al treilea an consecutiv la unul dintre cele mai importante evenimente de Social Media, o desfasurare de forte atat din partea organizatorilor cat si a partenerilor, daca ne gandim ca o singura zi va reuni 2 sesiuni de prezentari, 5 pauze si 12 ore de program. Vedeti desfasurarea pe ore pe site-ul oficial.

Cu aceasta ocazie ii felicit si pe cei 4 bloggeri oficiali care se vor implica sa ofere audientei de pe net cat mai multe detalii din prezentari dar si din culise, fiindca nu e intodeauna usor sa fii relevant pentru cei care te urmaresc dar sa si profiti la maxim de netorking-ul oferit, toate in acelasi timp.

Mai mult, pentru prima data, la Webstock se va inaugura Muzeul “Redescopera Romania” cu obiecte personale sau mai putin (inca ma gandesc ce sa duc pentru expozitie :D) ale celor care au participat in excursiile organizate prin tara de Petrom (eu am mers in doua plecari consecutive).

Pana la urma, dincolo de valoarea concreta a informatiilor pe care le prinzi dintr-un eveniment dedicat, exista si o componenta emotionala care ne leaga de unele dintre aceste evenimente. Ne vedem Vineri!

Ruxa mi-a pasat pe la jumatatea lunii aceasta leapsa. Pentru ca eu am absentat de pe blog (100% motivat, iertare) raspund de-abia azi, incalcand orice regula de maniere in interactiunea online (macar am prins aceeasi luna, tot e o realizare :D). Caz in care mi se poate reprosa ca ma misc greu, dar nu ca uit sau imi las balta “promisiunile”…

Asadar (cu copy-paste de la Ruxa si cu diacritice, pentru taskuri):

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânără: Anca Turcasiu. Eu cu vara-mea aveam chiar un joc in copilarie, ne alegeam personaje de la televizor si ni le insuseam. Imi mai aduc aminte ca in cuplul asta ea era Madalina Manole… In alta ordine de idei, eu mai eram si Cristina Topescu iar era era Iuliana Marciuc Posea. Intelegeti acum ce copilarie grea am avut? :))

2. Numește o formație sau un cântăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori: The Prodigy. E mult spus ca ii ador dar nu mi-au placut niciodata, iar in liceu aveam o colega care era fan si vrand-nevrand tot mai dadeam cu nasul in reviste de ei sau auzeam la ea noutati si melodii. Insa imi place piesa asta care mi se pare foarte ofertanta de mixat:

Este uimitor cum se vad lucrurile atunci cand nu esti in centrul lor… Poate si de-aia, perceptia celor care ma citesc este ca as calatori mult, ca particip la evenimente, ca primesc invitatii, bautura racoritoare, carti, reptile, cosmetice, stampile personalizate, cadouri, surprize… Ca sa nu uit cate primesc cu blogul mi-am facut chiar o categorie speciala :))

Ce-i drept, anul asta blogul mi-a adus unele dintre cele mai misto experiente, si ma refer aici la lectiile de inot, activitate de care m-am indragostit mai ales datorita antrenorului nostru, Laurentiu Ticala. De asemenea, nu pot sa nu imi aduc aminte cum vara trecuta, tot datorita blogului, am ajuns la Piatra Neamt la o editie locala Lecturi Urbane. Mai nou am inceput sa merg pe bicicleta, chiar ma gandeam cum de mi-a reusit asta fara ajutorul blogului :D

Despre cum am ajuns in zona asta numita (cu prea multa usurinta?) social media am mai povestit… Bloggingul nu a fost ceva premeditat, in cazul meu. A fost o perioada cand experimentam moduri de interactiune pe twitter si imi placea sa vad cum luna de luna urmaresc si sunt urmarita de tot mai multi. Ceea ce imi placea de fapt era aceasta disponibilitate permanenta (aparenta) a celor cu care interactionam, in sensul in care oricand ai ceva de impartasit sau de intrebat, e cineva care sa iti raspunda. Asa se face ca mai mult din joaca, decat ca strategie, am ajuns sa scriu primele mele posturi ca guest-posturi pe blogul lui Alex Negrea (intuiesc ca experienta a fost exotica de ambele parti, pentru el ca a acceptat posturile unui non-blogger, pentru mine ca am incercat).

Orice promisiune de iubire vesnica (Te voi iubi mereu!) sau de insotire eterna (Alaturi de tine merg si pana la capatul lumii!) suna a declaratie cand persoana care ti le spune iti pune palma in palma sa si te priveste in ochi. Si asa are loc un schimb de incredere ca, daca esti cu cine trebuie, indiferent de drum stii ca vei ajunge la destinatia dorita. Dar increderea, asa cum se castiga, are si sanse de a fi pierduta, pentru ca oamenii se mai si schimba. Si atunci, cand suntem de unii singuri, nu-i asa ca drumul pare mai plin de riscuri si anevoios?

Mie orice drum necunoscut imi pare greoi. Cateodata mi-as dori sa am un clopotel fermecat care sa ma teleporteze direct la locul de intalnire, fara sa imi bat capul prea tare cum se ajunge acolo. Nu cred ca se mai fabrica :) asa ca de fiecare data cand am de mers aiurea prin oras, inainte sa plec caut pe google numele strazii. Si de fiecare data am un sentiment de frustrare, fiindca eu nu ma prind asa usor de destinatie din hartile alea online. Plus ca trebuie sa imi notez pe ceva fiindca pe drum uit pe ce stradute trebuia sa o iau…

In ultimele doua saptamani insa m-am simtit mai dornica de colindat prin oras spre locuri pe care nu le stiu, fiindca am avut pe telefon aplicatia de navigare de la #googlero, care iti arata traseul pe care sa o iei din locul unde te aflii pana unde vrei sa ajungi. Faza e ca nu prea am explorat zone necunoscute, fiindca, nu stiu cum se face, dar toate intalnirile din aceasta perioada au avut loc tot pe acolo pe unde merg de obicei. Totusi cea mai placuta calatorie impreuna cu Google Navigation a avut loc in aceasta dupa-amiaza in masina, cand a trebuit sa ghidez un sofer sa ajunga undeva in Bucuresti fiindca aveam de luat un steag de acolo (da, da merg pe stadion in curand :D). Tipul a fost super incantat ca nu si-a mai batut capul ca de obicei cu repere ciudate (la dreapta dupa Luck Oil sau inainte? pe strada e numele firmei sau nu? ne oprim sa intrebam sau mai suni acolo sa intrebi unde e exact?). Cu toate acestea, pentru a ajunge inapoi pe Calea Victoriei, aplicatia ne-a aratat cel mai lung traseu, care ocolea mult. Noroc ca la intoarcere, soferul stia multe scurtaturi si s-a ambitionat sa vada cate trasee alternative ii arata Google Navigation.