Poza alaturata a castigat Premiul Pulitzer pentru fotografie in 2011. Daca va uitati peste galeria foto a castigatorilor din ultimii 30 de ani, veti vedea ca majoritatea fotografiilor arata oameni in suferinta, conflicte, moarte… V-ati intrebat la modul serios daca exista vreo legatura intre poza pe care o vedeti la avatarul celor cu care interactionati pe net, de exemplu, si reactiile pe care le aveti pe retelele sociale starniti inconstient de aceste poze? Oare suntem fara sa constientizam prea clar influentati de avatarele cu care, in cele din urma, comunicam?

As vrea sa aflu daca la nivel de subconstient poza te responsabilizeaza in ceea ce postezi… De unde si urmatoarea intrebare: sub anonimat esti sau nu mai autentic/ mai sincer cu ceea ce spui? Daca acceptam mai usor opiniile celor care proiecteaza asupra noastra o imagine pozitiva atunci nu tindem sa impartasim acelasi punct de vedere si cu cei ale caror poze ne plac? Mai mult, daca pozele cu care eu interactionez sunt in concordanta cu valorile mele nu devine asta suficient de motivant incat sa imi determine un tipar de comportament?

Pe undeva se produce un conflict produs de aceste poze intre partea emotionala, care reactioneaza pozitiv la ce vede, si partea rationala care incearca sa judece informatia (de exemplu din statusul de pe Facebook). Si mai departe, in fata caror imagini tindem sa fim mai responsabili? Studii au aratat ca atunci cand ne uitam in oglinda comportamentul nostru se modifica chiar si pentru o scurta perioada de timp, fiindca oglinzile stimuleaza puternic constientizarea de sine. Deci o imagine care imi activeaza efectul imaginii de sine ar putea sa ma faca sa interactionez mai prudent?…

Pana una alta, am vazut in joaca cum o imagine de nimfa incita si provoca la un comportament de flirt si aprecieri gratuite atunci cand pui pe net o poza seducatoare care nu iti apartine. Am ramas surprinsa sa vad cati dintre cei cu care ma cunosc au crezut ca in poza asta sunt eu, desi acolo este personajul dintr-un serial la care, intre timp, mi-a spus sa ma uit neaparat. Recunosc ca totul a pornit din joaca si ca am rugat cativa cunoscuti sa imi dea apa la moara si sa nu ma desconspire, insa au fost si apropiati care ma stiu bine si care si au ramas cu convingerea ca aprecierile lor la adresa mea au fost reale.

Cum as putea sa interpretez aceste reactii digitale? Sa fie din cauza puterii de seductie a pozei ori a credibilitatii personale? Totusi vedeti diferentele? Plus ca atunci cand tipa juca in Beverly Hills 90210 iar eu eram blonda, nu mai putea fi vorba orbirea temporara a rationalului… Doar ma stiti, inca de la inceput mi-a placut sa ma joc :)

Intre timp, foarte multi cunoscuti si nu numai m-au intrebat daca experimentul meu a avut rezultate pozitive. Inca mai primesc intrebarea: “Ti-ai gasit job?” chiar de la prieteni virtuali, cu care nu am impartit pana acum decat cel mult cateva replici in retele.

Pentru am primit un sfat care m-a facut sa vad lucrurile si de partea cealalta, amintesc mai jos care a fost continuarea anuntului meu de pe blog. Am primit in cele 24 de ore in jur de 6/7 propuneri si mai apoi in zilele urmatoare inca 2 sau 3. Toate ofertele de job care au ajuns la mine au in comun o componenta de Social Media.

Unele au fost cereri pentru parteneriate/ colaborari, altele au fost propuneri full-time. Desi am dat un raspuns tuturor si m-am interesat in toate cazurile despre ce e vorba, dintre toate, 3 dintre propuneri mi s-au parut cele mai consistente si, in final, pentru acestea am avut intalnirile de interviu.

Am analizat cele 3 variante (din industrii diferite: turism, PR, horeca) si am facut o alegere care s-a concretizat intr-un job full-time pentru care am inceput saptamana trecuta. La intrebarea: “Unde lucrezi acum?” promit sa raspund curand cand voi putea aduce si niste dovezi online, desigur :)

Am scris acest post ca raspuns si in semn de multumire pentru toti cei care au rezonat la experimentul meu, si fata de care, ramasesem datoare cu o lamurire mai completa. Va multumesc!

- Intr-un post recompensat in produse de o agentie, cui se recomanda sa multumesti: clientului sau agentiei pentru ca a avut ideea?
- Promovarea unui post platit (mentiuni de pe conturile personale) ar trebui sau nu sa se discute separat fata de plata pentru postul in sine?
- De ce conteaza mai mult scrierea unui post pe blog (in conditiile in care nu te avantajeaza traficul) decat interactiunea pe care o poti genera in campania respectiva pe retele sociale?
- E de preferat sau nu sa mentionezi agentia care te implica intr-o campanie cata vreme rolul tau e sa livrezi continutul care ti se cere de client?
- In ce situatii de promovare e ok sa faci copy-paste din comunicatul de presa/ brief din moment ce nu primesti indicatii clare despre cum sa scrii?
- Cu ce sunt relevante discutiile despre campanii pe bloguri pentru cititorii de bloguri (in final oamenii pentru care scriem, nu?)?

Am recitit azi pe scurt un post despre ingamfarea pe bloguri.

Adresat atat celor care vor sa lanseze o idee online, cat si celor care creeaza proiecte web & mobile, editia din acest an isi propune  sa ofere creatorilor de Internet si aplicatii mobile un loc de intalnire si dezbateri.

Desi este considerata prima mare conferinta despre Internet personal nu am ajuns niciodata la eveniment. Aflu ca anul acesta NetCamp este impartit in 4 sesiuni diferite:
- Net Start-Up : competitie de proiecte si idei pentru cei care vor sa isi testeze calitatile de antreprenor. Premiul pentru cea mai apreciata idee este de 1000 Euro
- Start-Up Now! : workshop pentru participantii care vor sa invete cum sa-si transforme o idee intr-un proiect web
- Mobiledev : sesiune pentru dezvoltatorii de aplicatii mobile de pe cele mai importante platforme pentru a afla cele mai noi aplicatii si tehnologii in domeniu
- WeWorkWeb : dezbatere intre dezvoltatori, designeri si manageri din companii de web development si interactive

De asemenea, NetCamp ofera studentilor care vor sa isi dezvolte un business pe Internet sansa de a primi burse printr-un concurs de idei daca raspund creativ la o intrebare.

Participarea este contracost si sunt disponibile mai multe oferte de acces. Comunicatul oficial este aici iar detalii complete gasiti pe www.netcamp.ro

Reactiile generate ma fac sa apreciez implicarea masiva a comunitatii care a propagat mesajul pe toate canalele de comunicare online. Ca urmare a acestei sustineri, postul lansat cu o zi in urma a numarat aproximativ 1500 de unici si 2500 de afisari (cifrele sunt aproximate prin rotunjire).

Pun mai jos rezultatele vizibile ale acestui experiment:
- 104 mentionari pe Twitter (vezi sursa)
- 142 mentionari pe Facebook
- 15 mentionari in Google+
- 7 afisari pe LinkedIn via Twitter
- 23 de comentarii pe blog

Alte mentionari:
Cristian Manafu || Om din social media cauta job
Ana Matei ||  Cum iti gasesti un job prin Social Media

Pe scurt social media functioneaza foarte bine pentru raspandirea mesajelor de tip “call to action” datorita implicarii comunitatii. Concret am primit chiar din primele ore de  la publicarea anuntului cateva propuneri pentru diverse colaborari ori job-uri full-time, pe care urmeaza sa le discut in zilele urmatoare.

Multumesc tuturor pentru implicare, sustinere, incurajari si recomandari! Sunt convinsa ca fara aceasta participare in lant specifica social media rezultatele nu ar fi fost cele cautate.

Cat despre stil si eleganta, cred ca dincolo de apartiile noastre construite ceea ce e important pentru o femeie este sa se simta apreciata, inteleasa si iubita. Am aceasta convingere ca lucrurile care ne hranesc emotional ne schimba si ne ajuta sa ne transformam.

De ce cred eu ca manierele tin de efortul personal de a fi tolerant si care dintre femeile elegante pe care le-am intalnit m-au impresionat, cititi va rog mai departe in acest interviu.

Ma uit peste cateva dintre fotografiile din editiile anterioare de la Webstock si nu-mi vine sa cred cati oameni am ajuns sa recunosc. Daca la editia din 2009 erau cel mult 5 oameni pe care ii stiam, ma gandesc ca Vineri nu voi avea timp sa ii salut pe toti.

Ma bucur sa particip pentru al treilea an consecutiv la unul dintre cele mai importante evenimente de Social Media, o desfasurare de forte atat din partea organizatorilor cat si a partenerilor, daca ne gandim ca o singura zi va reuni 2 sesiuni de prezentari, 5 pauze si 12 ore de program. Vedeti desfasurarea pe ore pe site-ul oficial.

Cu aceasta ocazie ii felicit si pe cei 4 bloggeri oficiali care se vor implica sa ofere audientei de pe net cat mai multe detalii din prezentari dar si din culise, fiindca nu e intodeauna usor sa fii relevant pentru cei care te urmaresc dar sa si profiti la maxim de netorking-ul oferit, toate in acelasi timp.

Mai mult, pentru prima data, la Webstock se va inaugura Muzeul “Redescopera Romania” cu obiecte personale sau mai putin (inca ma gandesc ce sa duc pentru expozitie :D) ale celor care au participat in excursiile organizate prin tara de Petrom (eu am mers in doua plecari consecutive).

Pana la urma, dincolo de valoarea concreta a informatiilor pe care le prinzi dintr-un eveniment dedicat, exista si o componenta emotionala care ne leaga de unele dintre aceste evenimente. Ne vedem Vineri!

Asadar (cu copy-paste de la Ruxa si cu diacritice, pentru taskuri):

1. Numește o formație sau un cântăreț care nu-ți vine să crezi că ti-a plăcut când erai mai tânără: Anca Turcasiu. Eu cu vara-mea aveam chiar un joc in copilarie, ne alegeam personaje de la televizor si ni le insuseam. Imi mai aduc aminte ca in cuplul asta ea era Madalina Manole… In alta ordine de idei, eu mai eram si Cristina Topescu iar era era Iuliana Marciuc Posea. Intelegeti acum ce copilarie grea am avut? :))

2. Numește o formație sau un cântăreț pe care o / îl urai în tinerețe și pe care acum o / îl adori: The Prodigy. E mult spus ca ii ador dar nu mi-au placut niciodata, iar in liceu aveam o colega care era fan si vrand-nevrand tot mai dadeam cu nasul in reviste de ei sau auzeam la ea noutati si melodii. Insa imi place piesa asta care mi se pare foarte ofertanta de mixat:

3. Numește o formație sau un cântăreț care a trecut testul timpului, care îți place de la început și până acum: 3 Sud Est. Am invatat sa scriu stiri cu formatia asta, iar prima forma de interactiune “sociala” tot de la ei mi se trage: scriam scrisori si corespondam cu fani din tara pentru a face schimb de materiale. Cand am ajuns prima data in Bucuresti la Gara de Nord si am vazut strada Dinicu Golescu mi-am zis: “Aici sta tipa aia care mi-a trimis posterele!”. Plus ca ajunsesem sa notez fiecare aparitie a lor pe TV, cred ca inca mai am caietele si carnetele in care lipeam poze langa fiecare articol. Acum 10 – 12 ani aia a fost prima forma de blogging pe care am exersat-o :))

4. Numește un cântec căruia nu-i poți rezista și te apucă bâțâiala sau datul din picioare: voila, primul care imi vine in minte
 

5. Numește un album de pe care îți place să asculți fiecare melodie: nu am asa ceva. E ca si cum mi-ai cere sa spun un restaurant unde sa imi placa meniul de la inceput pana la sfarsit :)

6. Numește o formație sau un cântăret de care ești atât de sătul/ă încât îți dorești să nu mai auzi în veci de ea/el: Marc Anthony, Inna.

7. Numește o formație sau un cântăreț pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră și tu nu-l poți suferi: prefer sa nu comentez, nu vreau sa raman in ploaie acum ca vine toamna :))

8. Coverul tău preferat: ajung foarte greu sa ma uit la filme, fiindca nu am rabdare sa le urmaresc singura….

9. Cântecul sau formația preferată în secunda asta: Mara cu Sensor.
 

Ce-i drept, anul asta blogul mi-a adus unele dintre cele mai misto experiente, si ma refer aici la lectiile de inot, activitate de care m-am indragostit mai ales datorita antrenorului nostru, Laurentiu Ticala. De asemenea, nu pot sa nu imi aduc aminte cum vara trecuta, tot datorita blogului, am ajuns la Piatra Neamt la o editie locala Lecturi Urbane. Mai nou am inceput sa merg pe bicicleta, chiar ma gandeam cum de mi-a reusit asta fara ajutorul blogului :D

Despre cum am ajuns in zona asta numita (cu prea multa usurinta?) social media am mai povestit… Bloggingul nu a fost ceva premeditat, in cazul meu. A fost o perioada cand experimentam moduri de interactiune pe twitter si imi placea sa vad cum luna de luna urmaresc si sunt urmarita de tot mai multi. Ceea ce imi placea de fapt era aceasta disponibilitate permanenta (aparenta) a celor cu care interactionam, in sensul in care oricand ai ceva de impartasit sau de intrebat, e cineva care sa iti raspunda. Asa se face ca mai mult din joaca, decat ca strategie, am ajuns sa scriu primele mele posturi ca guest-posturi pe blogul lui Alex Negrea (intuiesc ca experienta a fost exotica de ambele parti, pentru el ca a acceptat posturile unui non-blogger, pentru mine ca am incercat).

Nu cunosteam inca oamenii din spatele blogurilor, asa ca nu prea am indraznit sa cer sfaturi nimanui in legatura cu un posibil blog personal. Intre timp citisem in intregime un blog, si pana azi singurul citit post cu post (paradoxal, desi acum stiu mai multe bloguri citesc mai putin decat la inceput). Asa se face ca, avand in minte un stil de scris si o tentativa de expunere a propriilor texte, m-am trezit intr-o dimineata de noiembrie si mi-am dat seama ca imi doresc sa scriu in spatiul meu, unor oameni care ajung sa ma citeasca fiindca vin la mine, fara sa agresez in vreun fel vreo audienta deja formata. Nu aveam nicio idee care sunt pasii pe care ii implica gestionarea unui domeniu propriu. Am sarit in apa fara sa stiu sa inot, dar cu o curiozitate mult prea nebuna de a afla daca apa ma tine…

Imi aduc aminte ca cele mai mari probleme pe care le-am avut cu blogul inca de la inceput au fost cele tehnice: nu stiam de unde sa imi iau o tema decenta de blog, habar n-aveam cum se personalizeaza, nu intelegeam care sunt pluginurile minim necesare unui blog sau unde e mai bine sa iti hostezi blogul… Multe aspecte de acest fel imi sunt la fel de necunoscute si azi, diferenta e ca acum stiu unde sa intreb.

O alta problema de la inceputuri a fost de natura logistica: cum sa organizez structura blogului astfel incat sa ma regasesc in el pe termen lung, ce motto sa trec (daca sa trec sau mai bine nu), ce alte elemente distinctive as putea avea care sa ma reprezinte… M-am gandit cam in ce categorii s-ar incadra subiectele despre care as putea scrie (noroc ca vom avea intoteauna “diverse”) si am mers mai departe…

Nu in ultimul rand, una dintre problemele initiale a fost de natura emotionala: imi era frica sa nu starnesc reactii nepotrivite si aprioric comentarii negative. Aveam temeri si pentru ca nu prea stiam cu ce “voce” sa ma exprim, daca sa fiu profunda sau cu haz, daca sa raman serioasa sau sa fiu ironica… Azi, cea mai mare “problema” pe care o am cu blogul este sa explic oamenilor care nu sunt din zona asta ce este un blog si ce fac eu de fapt cu asa ceva :D

Apropo de problemele de blogger, Chinezu zice ca oricat de buni suntem fiecare in parte doar impreuna putem face ceva frumos. Eu cred ca dincolo de colaborare, o comunitate a bloggerilor poate sa regleze niste puncte comune de referinta/ sa sedimenteze roluri/ sa canalizeze interactiunea. Plus ca o comunitate care revigoreaza participarea iti poate pune la dispozitie intrumentele care sa iti permita sa te apuci de treaba, sau pe care singur poate nu constientizezi ca le poti folosi. Cred insa ca o comunitate este eficienta in masura in care te evalueaza si te valideaza daca esti bun: ne dorim sa fim apreciati de cei a caror parere conteaza cu adevarat (alti bloggeri). De multe ori, am senzatia ca desi sunt atat de multe de “furat”, ne lipseste modelul/ autoritatea de la care sa invatam ce trebuie. Pentru cei care sunt bloggeri, voi ce ziceti: calitatea blogosferei e sau nu potentata de existenta unei comunitati?

Mie orice drum necunoscut imi pare greoi. Cateodata mi-as dori sa am un clopotel fermecat care sa ma teleporteze direct la locul de intalnire, fara sa imi bat capul prea tare cum se ajunge acolo. Nu cred ca se mai fabrica :) asa ca de fiecare data cand am de mers aiurea prin oras, inainte sa plec caut pe google numele strazii. Si de fiecare data am un sentiment de frustrare, fiindca eu nu ma prind asa usor de destinatie din hartile alea online. Plus ca trebuie sa imi notez pe ceva fiindca pe drum uit pe ce stradute trebuia sa o iau…

In ultimele doua saptamani insa m-am simtit mai dornica de colindat prin oras spre locuri pe care nu le stiu, fiindca am avut pe telefon aplicatia de navigare de la #googlero, care iti arata traseul pe care sa o iei din locul unde te aflii pana unde vrei sa ajungi. Faza e ca nu prea am explorat zone necunoscute, fiindca, nu stiu cum se face, dar toate intalnirile din aceasta perioada au avut loc tot pe acolo pe unde merg de obicei. Totusi cea mai placuta calatorie impreuna cu Google Navigation a avut loc in aceasta dupa-amiaza in masina, cand a trebuit sa ghidez un sofer sa ajunga undeva in Bucuresti fiindca aveam de luat un steag de acolo (da, da merg pe stadion in curand :D). Tipul a fost super incantat ca nu si-a mai batut capul ca de obicei cu repere ciudate (la dreapta dupa Luck Oil sau inainte? pe strada e numele firmei sau nu? ne oprim sa intrebam sau mai suni acolo sa intrebi unde e exact?). Cu toate acestea, pentru a ajunge inapoi pe Calea Victoriei, aplicatia ne-a aratat cel mai lung traseu, care ocolea mult. Noroc ca la intoarcere, soferul stia multe scurtaturi si s-a ambitionat sa vada cate trasee alternative ii arata Google Navigation.

Nu asta s-a intamplat la Sibiu, cand la intoarcere la hotel, fiindca circulatia fusese oprita pe aproape toate strazile de prinprejur cu ocazia turului ciclistilor, nu m-am descurcat cu aplicatia care imi arata aceleasi cateva variante de trasee disponibile in mod obisnuit nu si atunci. Am aflat mai tarziu ca ai o setare care iti permite sa blochezi trasee deja configurate, astfel incat sa nu ti le tot listeze, mai ales cand vezi ca nu sunt accesibile. Frustrant e ca hartile se descarca destul de greu, astfel incat daca deschizi aplicatia cand esti deja la semafor risti sa trebuiasa sa pornesti pana primesti indicatiile pe unde ar fi trebuit sa o iei.

Ce nu mi-a placut:
- daca ai setat una dintre optiunile “cu masina” sau “pe jos” si ai intrat deja in meniul aplicatiei, nu mai poti schimba optiunea decat daca iesi din aplicatie de tot. Eu de regula, am avut setat modulul “pe jos” si m-am trezit mereu in masina ca imi arata trasee pentru pietoni
- ca in modulul de mers “pe jos”, din ce am vazut, pe harta iti sunt indicate traseele clasice nu si scurtaturi
- ca se misca greu pe telefon (si ca ai nevoie de o priza legata de telefon fiindca bateria se duce in cateva ore daca te joci pe harti)

Ce mi s-a parut amuzant:
La comenzile audio navigarea nu este inca disponibila si in romana, dar aproximarile pe care le face aplicatia sunt ca dintr-un stand-up comedy. Iata cum traduce Google Navigation:
- Piata Victoriei – yeah buddy
- Piata Crangasi – i can dance
- Strada Sperantei – restaurants, blockbusters don`t, just wanted (cu punct final la revista Cariere Online)
- Muzeul Antipa – modzilla monkey paw
- Sibiu – cu variantele email, video, gmail
- Transfagarasan – renaissance (cu punct final Mogosoaia Palace sau Embassy of France

Ce e dubios:
- ca nu stie sa identifice dupa viteza reala de deplasare daca esti pe bune in masina sau pe jos, astfel incat sa iti propuna sa treci pe modul de vizualizare corect. Eu l-am pacalit, setand “pe jos” pana la Sibiu si desi initial mi-a calculat vreo 2 zile de mers, cateva ore mai tarziu de mers in masina mi-a aratat ca timp mai putin de o zi.

Ce mi-a placut:
- ca toate indicatiile, mai ales cele din zona de help, sunt in limba romana
- ca iti indexeaza adresele pe care le ai trecute in agenda de telefon , astfel incat nu trebui sa iti suni prietenii sa ii intrebi cum ajungi la ei acasa (poti sa le apari in fata usii pe nepusa masa :D)
- ca pe langa punctul de interes pe care il cauti, iti arata si ce alte locatii sunt de-a lungul traseului (gen benzinarii, parcari, restaurante)

Ce ar fi misto:
- asa cum imi spunea si Valentina, sa iti poata arata trasee combinate cu mijloace de transport in comun (mai ales ca de regula cand mergi pe jos asa se face)
- sa poti pune un fel de favourite pe traseele preferate sau pe alea pe care le descoperi ca sunt misto dar nu le tii minte (eu uit mereu unde descopar magazine din alea mici pe stradute)

Dilema:
- oare la ce viteza de mers pe jos  iti calculeaza timpul pana la destinatie? Nu de alta dar eu cam trebuie sa grabesc pasul sa fac 4 km in 49 de minute

In mai putin de o ora ma despart (definitiv?) de Google Navigation ca de un Fat-Frumos care stie sa vorbeasca doar cand e intrebat… ;)