Inca putin si curand suntem la inceput de sezon estival.  Eu, mai timida din fire, raman pe picioare sa imi reasez prioritatile personale. Si, pentru ca un trai care imbratiseaza larg toate aprecierile exterioare e la fel de pervers ca unul care le cenzureaza agnostic, am decis sa enumar virtual cele mai puternice argumente care imi sustin my Unique Selling Proposition:

1. Sunt toleranta de fiecare data cand respir (si asta se intampla natural cam de 20.000 de ori pe zi). Ceea ce ma face teoretic mai compatibila cu trasaturi caline  de bunatate si  generozitate.

2. Buna observatoare desi nu traduc subtilitatile pe care le vad decat cu scopul de a fi impartasite, comentate si discutate pe baza de motive temeinice.

3. Fluida in atitudine, nocturna si golita de pretentii egoiste inutile.

4. Dotata cu un “serios” simt al umorului. In cele mai bune zile, desigur.

5. Fara judecati  pre- cimentate, ruginite sau statute cat mai degraba cu idei fanteziste si flamboaiante. De… vis!

Imi plac jumatatile. Sferturile. Bucatile urate din compusul frumos. Partile lasate deoparte pentru ca nu par apetisante. Care nu au audienta, concurenta si nu atrag energii strategice. De aceea, azi am doar franturi de idei. Nu am 3 idei. Fiindca 3 pare mistic si domina intre 1 si 5. Nu am nici 7, care e divin, religios, vrajitoresc. Am 2 ganduri si jumatate… Ca daca ar fi impartite ar ajunge la 5 suflete, fiecare cu cate 2 ochi si alte franturi de ganduri.

Primul gand: avantajul de a fi incepator
Iti activeaza stima de sine, reputatia, increderea. Cred ca daca singura proba de concursuri reale ar fi indeplinirea conditiei de incepator, as fi avut pana acum un muzeu care sa imi expuna medaliile. Inceputul imi activeaza mereu frica. Iar frica ma determina sa actionez. Prin urmare, actiunile mele depind de lucruri noi. Uneori sunt si oameni noi, haine noi, songuri noi.

Daca inceputul a ceva nu isi baga coada in rostuiala zilelor mele, am nimic. Asadar, cu nimic mangaiat pe crestetul capului nu am activitate. Nu zambesc, nu vorbesc, nu strig, nu ma las servita. Iar inceputul e prima treapta din necunoscut. Ceea ce inseamna ca fiecare necunoscut imi activeaza pe rand frica, actiune, zambete, cuvinte, replici, dorinte. Si primesc o medalie inchipuita pentru muzeul meu inchipuit…

M-am trezit la miezul noptii in jur de 3 si ceva in plina criza. Atat de mare e criza asta ca pana si pietrele trosnesc de ger. E a patra zi de marti cand refolosesc plicul cu ceai verde de sfecla rosie. Stop consumatorismului! Am o revelatie: de acum inainte voi folosi acelasi retweet timp de 8 ore de lucru. Voi tweetui partial si voi aproba doar prima propozitie din comentarii. Este criza mare!

Mai mare imi este uimirea cand ma trezesc citind in pauza de masa despre razboiul celor 2 cola. Ajung la misterul inverzirii ficatului moment in care ma hotarasc sa imi comand o salata de vara ca garnitura la lectura… E mai suculent meniul asta de carton, chiar decat saptamana trecuta cand am asezonat guma de mestecat cu aroma de frunze de zarzare la un pahar de apa plata cu zero bule.

Era liniste desi se facuse dimineata. Si cam innorat pentru o zi de luni. Mi-am dat seama ca de fapt asta se intamplase din cauza ca bannerul ala vechi pe care l-am lipit in fereastra sa nu intre tantarii nu lasa lumina in voie. Si mai bine! Oricum de afara nu vin decat incantatiile radiofonice cu volum de la vecinul cu balconul vizavi.

Ah, da: mai vin din cand in cand si aromele din copilarie cand ne asezam toti la masa. Nu, de fapt astea sunt gatelile culinare ale vecinei gospodine de la patru. Stiu precis ca sta la patru fiindca in spatele blocului al patrulea loc de parcare e mereu ocupat de o masina albastra. Mda, pentru ca la cum merg lucrurile toata situatia e de aceeasi culoare!

Disclaimer: Acesta este un text dulce-siropos. In caz de considerati ca va “cauzeaza” (iar pentru ca am folosit cuvantul asta limbistii ma urasc, deja, stiu :P) relaxati-va cu asta.