Pe unele mi le-am luat eu, altele sunt primite, pentru altele doar m-am urcat la timp in tren, dar ma bucur de toate fiindca nu stiu sa ma uit dupa lucruri mari, mie imi plac chestiile de detaliu [acum ma bucur de HBO Comedy, de parca filmele au aparut pe lume ieri :))]

Asadar, fara sa insist pe sprijinul de care am parte neconditionat [no link ;)] cadourile din acest an de Craciun sunt:

Eu nu sunt un mare fan de gadget-uri. Imi plac lucrurile care arata bine (asta primeaza), imi dau senzatia de stil, finete, atentie la detalii. Singurul telefon dupa care am suspinat vreodata a fost un Motorola V8, pentru ca venea pe culori diferite (negru – gri – roz – albastru), fiecare cu atitudinea lui. Plus ca era foarte subtire, cu tastatura minimalista si pentru vremea aia (a aparut prin 2007) mi se parea unul dintre cele mai elegant – masculine telefoane.

In urma cu cativa ani telefoanele aveau din punct de vedere estetic personalitatea lor. Nokia 5140 era sportiv si tinea la tavaleala cu carcasa cauciucata, LG Chocolate pe maro inchis era senzual/ atragator/ misterios iar Sony Ericsson W580i era foarte cool pe genul street – style.

Pentru ca petrec mult si des iar restul timpului mi-l ocup dormind, in ultima perioada intrarile mele pe blog nu sunt mai dese decat zilele in care a nins iarna asta. Cu toate acestea, am cateva intrebari care nu au un raspuns corect si cu care ma mai lupt din cand in cand atunci cand ajung la vreun film prost.

Nelamuririle din aceasta seara sunt urmatoarele:
- ca blogger primesti diferite atentii din partea agentiilor de PR in numele clientilor lor (nu generalizez, dar la Bucuresti in centru asa se face). Dilema mea: cui trimit multumirile? Cand capitaliez aceste multumiri intr-un tweet? Dar intr-o mentiune pe FB? Dar intr-o recomandare pe blog?

Pentru ca nu cu mult timp in urma am vazut The Help si pentru ca mai apoi am primit si cartea tradusa recent la Editura Univers – Culoarea Sentimentelor – am lansat o discutie in Booktopia, o retea prietena cu cititul. Ma rog, mi-a fost mult mai la indemana sa cer pareri acolo, printre cititorii care sa imi spulbere o dilema.

Am vrut sa lamuresc ce aspecte trebuie sa ai in vedere atunci cand faci o comparatie intre film si carte. Fiindca, uneori, fara sa ne dam seama, din entuziasm ori emotie, nu suntem drepti cu cartile care ne ajung pe mana, neapeland pentru comparatii la alte referiri literare. Iata ce am aflat:

- preferinta pentru una ori alta e mai degraba subiectiva decat logica
- criteriile dupa care te poti baza depind de epoca (am primit exemplul lui Shakespeare, considerat un autor obscur in perioada clasica) si nu in ultimul rand de autor si de cititor
- cartea si filmul pot fi asemanatoare dar nu identice, deci din acest punct de vedere comparatiile sunt permise desi o paralela corecta intre carte si film e discutabila din moment ce ele sunt adresate pentru doua categorii de public

Trebuie sa recunosc, sunt foarte dezorganizata pe timpul meu. Am capricii si fac lucrurile dupa stare. Si, nu stiu cum, dar nu-i greu deloc sa iti spui ca n-ai stare de nimic. E aproape o poezie sa te transformi in spectatorul pasiv al propriei vieti. Sa fii atat de aproape de scena dar sa nu simti greutatea privirilor care te fixeaza. Sa fie aceasta detasare un rasfat personal?

Satisfactia sta in indeplinirea obiectivelor, dar oare o structura rigida dupa care ne organizam sa facem lucrurile nu ne robotizeaza? Daca aseara supermarketurile erau hiper-aglomerate ca si cum s-ar fi impartit lucrurile gratis, asta nu ne face sa ne dorim sa fi iesit la cumparaturi cu o seara dupa? Sau trei inainte? Daca toti ne planificam Revelionul inca din toamna pentru a fi siguri de ce gasim, nu cumva mecanizam toate trairile noastre?