Archive for the ‘Diverse’ Category
Cand te parasesc ideile tale?
Sunt oameni care tin foarte mult la parerile lor: le sutin ori de cate ori au ocazia, agreseaza cu ele, nu vor sa lase ganduri noi sa ii macine cu intrebari. Pe de alta parte, sunt oameni care nu sunt de-acord cu propriile lor idei (eu sunt unul dintre acestia): isi pun argumentele in joc dar, in egala masura, gasesc si contra-argumente pe care ajung sa le sustina cu aceeasi tarie.
Cand stim ca ideea noastra este buna? De multe ori, ideile noi le sapa pe cele vechi. Ce termen de garantie au ideile? Eu simt cum uneori, gandurile mele ma parasesc prea devreme, daca nu tin de ele si nu le imping la lumina. Fug, se strecoara asa cum iti scapa printre degete boabele de coriandru… Cum te antrenezi pentru ca parerile din jur sa le completeze pe ale tale?
Sa ai dreptate sau sa fii placut?
Intre doua taskuri, am ajuns azi la NetCamp 2011 la care merg pentru prima data, desi evenimentul, considerat cel mai cunoscut din Romania printre antreprenori online si dezvoltatori de proiecte web, a ajuns in acest an la cea de-a cincea editie.
Nu am reusit sa prind savoarea prezentarilor fiindca in perioada asta ma preocupa, printre altele, ceva nou care se lanseaza maine. Cu toate astea, pornind de la cateva idei aduse in discutie, mi-au venit in minte cateva intrebari:
- cum iti dai seama sau ce trebuie sa faci pentru a deveni constient de skill-urile tale? ce succesiune de intrebari trebuie sa iti pui sa intelegi care sunt punctele tale forte versus slabe pentru o auto-evaluare corecta?
- la ce te ajuta sa fii incapatanat? si ce trebuie sa faci sa ajungi asa?
- daca crezi suficient de mult in ideile tale nu risti sa nu vrei sa auzi si alte pareri?
- cum reactionezi cand te nemultumeste ceva?
- de ce, desi stim cu totii care sunt lucrurile de bun simt care trebuie facute, acestea apar mereu in prezentari?
Intrebarea din titlu este parte din prezentarea lui Bogdan Secara de azi. Eu ma gandesc ca pe termen lung, pentru linistea personala, este mai important sa ai dreptate decat sa vrei sa fii pe placul celorlati.
PS. Am mai avut sigur cateva ganduri in plus, dar de oboseala si de frig imi e greu sa continui. Pentru un cover al evenimentului va recomand sa aruncati o privire aici.
Ce urasti cel mai tare?
Aseara, in cadrul unei intalniri-dezbatere despre jurnalism, compromisuri si valori in prezenta invitatilor Catalin Stefanescu si Carmen Avram a aparut la un moment dat urmatoarea idee: noi, romanii, uram ceea ce facem.
Catalin Stefanescu spunea ca stie o gramada de oameni cu pozitii bune, care lucreaza in companii bune ori multinationale, care castiga bine si au impliniri financiare dar care urasc visceral oamenii cu care lucreaza, locul lor de munca si mijlocul de transport care ii duce la job.
Mai miroase careva cartile?
Azi ieri dimineata, la lansarea colectiei de carte digitala elefant.ro discutiile moderate de Catalin Stefanescu au ajuns pentru cateva minute in punctul de a lamuri daca mai e carte ceea ce citim azi in format dinamic sau nu. Parerile au fost majoritate pentru varianta ca o carte ramane carte indiferent de format.
Vlad Puescu, Digital Project Manager, a fost de parere ca cei care considera altfel e pentru ca nu cunosc si nu sunt inca familiarizati cu o carte disponibila pe un dispozitiv electronic de citit. In acelasi timp, jurnalistul Catalin Stefanescu a marturisit ca lui inca ii mai plac cartile in formatul clasic pentru ca poate sa simta hartia, dar ca inainte de a avea o parere critica trebuie macar sa testam noua dinamica.
Avantajele lecturii digitale ar fi:
- posibilitatea de a pleca in vacanta cu sute ori chiar mii de carti
- comoditate maxima in organizarea lecturii
- preturi mai mici (pe elefant.ro se gasesc titluri cu pana la 50% mai ieftine decat volumele tiparite – mi-ar fi placut iau de aici aceasta carte la pret redus)
- salveaza timpi morti mult mai repede


De ce nu am invatat inca…?
Trebuie sa recunosc, sunt foarte dezorganizata pe timpul meu. Am capricii si fac lucrurile dupa stare. Si, nu stiu cum, dar nu-i greu deloc sa iti spui ca n-ai stare de nimic. E aproape o poezie sa te transformi in spectatorul pasiv al propriei vieti. Sa fii atat de aproape de scena dar sa nu simti greutatea privirilor care te fixeaza. Sa fie aceasta detasare un rasfat personal?
Satisfactia sta in indeplinirea obiectivelor, dar oare o structura rigida dupa care ne organizam sa facem lucrurile nu ne robotizeaza? Daca aseara supermarketurile erau hiper-aglomerate ca si cum s-ar fi impartit lucrurile gratis, asta nu ne face sa ne dorim sa fi iesit la cumparaturi cu o seara dupa? Sau trei inainte? Daca toti ne planificam Revelionul inca din toamna pentru a fi siguri de ce gasim, nu cumva mecanizam toate trairile noastre?