Citind despre dedesubturi ale barbatilor mi-am dat seama ca exista doua atitudini antagonice in ce priveste lenjeria intima: sunt cei care raman fideli slipilor scurti, clasici, si cei care prefera croielile lejere ale boxerilor.

Nu contest ca dincolo de calitatea croielii si a materialului este senzatia cea care conteaza si in baza careia se face alegerea. Pana la urma porti ceva in care te simti bine. Dar pentru ca stilul este legat de alegerea produsului corect ar cam trebui sa purtam ceea ce ne pune in valoare nu doar ceea ce ne place, nu?

Vad ca noile modele au depasit sfera unei masculinitati traditionale si vor sa dea personalitate barbatilor prin variante foarte colorate, chiar comice (click sa vedeti cat de jos a ajuns Obama). Inteleg ca strategia este de a oferi barbatului o experienta degajata atunci cand isi cumpara lenjerie si un aer tineresc atunci cand o poarta (cine isi cumpara lucruri sa arate batran?). Experiente care sa nu mai fie atat de mult legate de obsesia trupului (vezi celebrele reclame Calvin Klein).

“Pentru adoratorii banilor, acestia sunt nu numai un rau care face bine, ci si un bine care face rau…” – Pascal Bruckner (din cartea mea primita de la Secret Santa). Am preluat citatul asta pentru ca vorbesc mai jos despre zgarcenia celor care speculeaza falimentul din inversunarea de a nu oferi nimic, desi stiu ca o buna colaborare presupune reciprocitate…

Cred ca oamenii zgarciti au mancat toata viata lor stafide. Da, stafide. Din acelea mici, uscate, care ti se lipesc enervant de masele si raman agatate printre gingii. Cu rigori fortate despre ideea de a lasa de la ei si cateodata chiar de a primi ceva banuind ca astfel creeaza ocazii de a fi pusi vreodata sa dea ceva la schimb.

Nu ii recunosti de la prima interactiune, fiindca tactul, calmul, istetimea ori dorinta lor nemasurata de a se lauda ii fac fie prezentabili, fie impresionanti. Neputinciosi in dragoste, ostili cu cei din jur, in realitate nu pot decat sa iti cultive latura prudentei exagerate si a unei umilinte care nu isi are rostul.

… cand iesi din bloc si dai cu nasul de asta? Incepi sa cauti cizme care tin la apa, zapada, noroi… Sau macar care tin cald. Mie mi-au placut:

The North Face

Sorel

Stiti zilele alea in care parul are propria lui personalitate si parca se razbuna pe tot brandingul tau personal nevrand cu niciun chip sa se mai aseze frumos? Explicatii ar fi: ca nu e hidratat, ca nu folosesti constant o masca nutritiva de par, ca nu il tunzi la timp, ca nu ai samponul potrivit… Eu zic ca parul la fel ca si ochii, incheieturile, pielea (calcaie, pielite, cosuri) au nevoie sa fie alintate. Macar asa pe furis, fiindca barbatii sunt niste razboinici, niste vanatori [ori niste pescari :))] care nu se indeletnicesc ei cu alinturi demimondene…

Si totusi, oare parul unui barbat ar refuza urmatoarele lucruri?

Noi ca si viata avem imperfectiunile noastre. Eu dorm mult dar sunt simpatica, unii sunt aprigi la vorba dar isteti (ok, ok, ar mai fi si ca nu prea fac efort dar sunt buna la suflet). Cand nu intelegem ce lectie avem de invatat zicem ca viata e nedreapta. Si totusi, in aceasta imperfectiue de zi cu zi lucrurile marunte conteaza. Pentru ca ele fac diferenta intre o viata care te surprinde si una in care nu gasesti motive sa zambesti.

Iar cand ceea ce se intampla in Vegas nu ramane in Vegas, shit happens! Luam cazul meu. Acum 3 zile visam la un pachet de carti de cazinou. Ce sa fac, pot eu sa ma pun cu nostalgiile? Azi l-am primit direct pe birou. Asa cum mi s-a spus: “sunt de la Stratosphere si sunt carti folosite in cazinou o singura data. Original shit!” Deci da, shit happens! Si credeti-ma, e placut rau de tot. Cred ca am si chitait de bucurie!

Dar ca sa nu fie doar lauda pura in postul asta [desi doar asta e, sa ne fie clar :))] va las sa meditati la o intrebare: ce e important pentru voi (in viata voastra) acum?

PS: Multumesc, BUH ;) Stii tu de ce…

[Show as slideshow]

[View with PicLens]