M-am tot invartit zilele astea pe afara, la film, pe terase, la soare, de unde si lipsa temporara de pe blog (da, din nou :D), si nu am putut sa nu observ in cate clisee ne invartim, incat ma simt agresata ca tiparele pe care trebuie sa le accept s-au impus si sunt acceptate doar din cauza repetabilitatii lor (si a lipsei volumului de alternative):

Asadar, daca iesiti in oras veti observa ca:
- in majoritatea ofertelor cu mancare este inclusa o bautura racoritoare niciodata apa
- cateva cinematografe (din Bucuresti) au oferte in care din partea casei (sau in pretul biletului) sunt incluse o racoritoare sau un ceai insa apa mereu este contracost
- in majoritatea restaurantelor prajitura casei este din ciocolata

In acest weekend am fost la Timisoara, in campania de promovare a orasului organizata de Oltea Zambori (blog || twitter|| facebook) si Cristina Putan (blog || twitter || facebook). Este pentru a treia oara cand ajung in acest oras (dupa Blogtrip Timisoara din primavara trecuta si Siemens Amazing Race de la sfarsitul lui Mai de anul acesta) dar prima data cand am ocazia sa il iau la pas pentru a-l descoperi. Ne-a ghidat prin istoria si cultura orasului Dan Caramidariu (blog), fost jurnalist pasionat de calatorie, de la care am retinut despre Timisoara urmatoarele:

- din zidurile fostei cetati de pe Timis au fost construite o parte din cladirile de azi. 7 milioane de caramizi au fost scoase la licitatie
- structura etnica avea pe la 1920 doar 15% romani, restul erau germani, maghiari si evrei
- Paul Neagu e un arhitect de renume mondial din Timisoara necunoscut insa in Romania. Acum locuieste la Londra
- cladirea veche a Hotelului Timisoara construita in 1920 a fost sediu de banca svabeasca locala
- in vechea cetate traiau evreii neologi iar in afara ei cei de rit vechi, mai saraci

Sunt o tipa confuza. Imi place sa am de unde alege, in acelasi timp multitudinea de alegeri ma oboseste si ma face sa am indoieli ca aleg ce trebuie. Cateodata nu stiu sa explic la ce sunt buna sau ce ma pricep sa fac. Stiam la liceu ca nu imi mai place matematica (dupa ce in clasa a sasea am dovedit ca intelegeam si ma provoca geometria plana). Mai tarziu am inteles ca nu voi lucra niciodata in domeniul financiar-contabil (la contabilitate am dat examen de atestat si a fost proba obligatorie la bacalaureat).

Am ales mereu prin omisiune, indepartand ceea ce am aflat ca nu ma reprezinta. Nu am stiut niciodata de la bun inceput daca ceva mi se potriveste sau nu. Am facut alegeri gresite sa elimin dubii personale si am descoperit ca pot exista momente/ situatii/ chimii care sa imi placa si in lucruri care nu prea imi plac deloc (de exemplu, a fost o perioada cand de buna voie ma trezeam dimineata la 7 sa merg la cursurile de aerobic la Arenele BNR, desi eu de regula, asa cum v-am mai amintit, nu sunt prietena cu diminetile).

Cum ajungem sa descoperim la ce suntem buni? Cine ne ajuta sa ne dam seama care sunt aptitudinile noastre? Cum ne punem in valoare avantajele? Cand nimeni nu ne zice nimic, oare suntem noi constienti de ce potential sta ascuns in noi? Daca nimeni nu ne spune ca ne iubeste, oare nu ajungem sa credem ca nu suntem iubiti deloc? Oare nu ajungem sa ne simtim inutili si incurcati in propria personalitate daca nu e nimeni care sa ne-o cultive?

Tin minte ca acum vreo 5 ani, oricum dupa ce terminasem facultatea, mi-am facut un abonament la BCU fiindca de la un moment dat puteai sa intri sa citesti si daca nu mai erai student. Faza e ca nu am ajuns nici macar o singura data si mi-a parut rau ca in sfarsit aveam acces la carti si dupa terminarea facultatii dar nu am profitat de ocazie.

Azi, o colega m-a intrebat daca nu cumva stiu de unde isi poate imprumuta carti acasa (in ideea in care iti e mai comod asa sa strecori cititul printre celelalte activitati si planuri de familie). Si singurul loc pe care eu il stiu este biblioteca Fundatiei Friends for Friends, unde se ajunge usor fiindca e chiar in centrul orasului aproape de Cismigiu. Au carti din marketing, comunicare, creativitate, design sau economia cunoasterii, iar regulile de functionare sunt friendly enough: se pot imprumuta maxim 3 carti o data pe care le poti tine timp de 2 saptamani.

De fiecare data cand aud ca idei simple prind viata, imi revine un sentiment de incredere ca impacarea de sine si fericirea vin facand pana la urma acele lucruri in care te regasesti cel mai mult. Imi aduc aminte cum anul trecut am participat la excursia #prinbucurestiulmeu, iar realizarea acelei idei pe care a avut-o atunci Corina Georgescu a inspirat si alti bloggeri din tara sa initieze si sa dezvolte excursii locale de redescoperire a oraselor in care locuiesc. Am vazut cum au urmat apoi #printimisoaranoastra, #prinarad si #princlujulmeu,  iar in acest weekend #prinsibiulmeu, la care am avut ocazia sa fiu prezenta.

Privind aceste idei impreuna, nu pot sa nu ma gandesc ca orice idee frumoasa si nepartinitoare care se intampla poate fi folosita ca reper pentru curajul personal. Exista un volum considerabil de beneficiu emotional, revigorant si energetic, care sta in lucrurile facute cu drag, organic, la sentiment si aceasta cantitate de emotie este contagioasa.