Cum imi explic pofta de paine?
Conform medicinii ayurvedice, constitutional sunt predominant tipul Vata Dosha, care pe scurt e dominat de elementul aer si caracterizat de senzatia de foame, digestie neregulata, tendinta de piele uscata, inclinatie spre griji, sensibilitate acuta, memorie buna pe termen scurt, abilitate deosebita pentru entuziasm.
In Ayurveda, pielea este organul de actiune si de exprimare, caruia eu ma straduiesc sa ii inteleg modul in care actioneaza si reactioneaza pentru ca sufar de o forma de dermatita de foarte multi ani si careia nu i-am gasit cauza adevarata si prin urmare nici vindecarea. Stiu ca substantele aplicate pe piele (creme, lotiuni, uleiuri, parfumuri) sunt absorbite si trec in sange, unde se acumuleaza sub forma de toxine (daca ceea ce folosim nu este 100% organic, natural). Si de cele mai multe ori o infectie la nivelul pielii e cauzata (si) de acumulare de toxine in sange. Nu insa doar din cremele cu care ne dam pe corp cat mai ales din ceea ce mancam.
Deci pielea reactioneaza la ceea ce mancam. Uitati un exemplu: mie imi place sa beau lichide calde. De multe ori comand sau beau doar apa de ceai. Pana nu demult nu am avut o explicatie, constientizam doar ca imi da o stare de bine. Tot cautand sa inteleg de ce, am aflat ca apa calda stimuleaza in fapt metabolismul pielii.
Revenind la ideea din titlu, din adolescenta recurent am simtit nevoia sa mananc paine (si branza, dar nu la ea ma voi referi mai departe). Nu m-am intrebat niciodata de ce, am pus asta pe seama obisnuintelor din familie. Si totusi…
In realitate, carbohidratii din paine elibereaza in creier serotonina si deci dau o stare de bine. Din acest punct de vedere, painea este un mare calmant psihologic. In plus, aluaturile cu drojdie induc fermentarea si elibereaza acid lactic. Acidul lactic incetineste evacuarea gastrica… Asa cum eu am natural tendinta de a incetini lucrurile.
In Ayurveda painea si pastele sunt considerate alimente grele (prin opozitie cu cele uleioase ori calde) iar eu ca element de aer (si prin natura zodiei) am tendinta sa ma agat de lucrurile care sa imi ofere stabilitate. Prin urmare, gasesc ca painea este pentru mine un fel de sedativ care ma intoarce in perioada copilariei (deci in confort si protectie) si de care ma folosesc pentru a-mi ascunde vulnerabilitatea. Instinctiv, asociez painea care imi e draga cu dragostea materna, cu bunatatea si generozitatea (a rupe dintr-o paine intreaga e un gest de impartire/ comuniune/ interactiune cu mediul).
Acum, care e legatura dintre nevoia mea obsesiva de a manca paine si o problema de piele? La baza alegerilor noastre pentru ceea ce mancam sta o nevoie emotionala. Iar cand avem probleme nerezolvate emotional, este foarte la indemana sa alegem alimentele care ne alina mental fara a ne asigura o varianta sanatoasa pentru corp.
Pielea de tip Vata este foarte elastica dar si foarte sensibila si cu tendinta ridicata de uscare, fiindca individul de tip Vata face mai intai experienta lumii exterioare prin pipait (am un creier care gandeste in senzatii, intotdeauna trebuie sa “simt” lucrurile pentru a le intelege). Mai mult decat atat, nu e doar un simplu organ ci un loc unde se manifesta cele mai mici modificari de ordin mental, fizic si psihic. Fiecare celula pastreaza memoria a ceea ce a trait: inregistreaza si reactioneaza la emotii si la evenimentele de care avem parte. Deci o problema la nivelul pielii are cauze in modul in care gandim, reactionam la probleme si interpretam lucrurile.
Propriul corp stie primul ce nevoi avem si ne transmite niste semnale pe care uneori noi le decodam din pofte. In incercarile mele de a-mi constientiza poftele eu ma ghidez dupa aceste senzatii naturale desi nu intotdeauna reusesc sa ii ofer corpului meu ceea ce are el cu adevarat nevoie, fiindca eu interpretez pofta asociind-o cu gusturi pe care deja le-am incercat si stiu sa le identific. Poate am nevoie de vitamina C, insa daca nu am mancat niciodata macese nu voi decoda aceasta nevoie printr-o pofta de macese ci pentru ceva similar la gust si familiar mie, de exemplu pentru niste bomboane Skittles.
Pe de alta parte daca ne alegem alimentele in functie de reactiile corpului, pot trece ani pana sa renuntam la ceva ce in timp se dovedeste ca ne face rau (nu renunt la fast-food dupa un weekend, un an sau 10 ani, decat cand observ ceva rau la nivel personal). Daca in materie de ce mancam alegerile sunt palbabile, gandurile si emotiile care ne influenteaza sanatatea sunt greu de controlat. Cum e mai bine sa facem pentru a fi mai constienti ce energii lasam sa vina spre noi si ce energii transmitem?
*In fiecare zi de joi, pun pe blog un post despre food & health, in incercarea de a lamuri ca gandurile si emotiile noastre nu sunt independente de ceea ce alegem sa mancam. Aceste posturi sunt stranse si pot fi citite in sectiunea Sanatate.
Tweet
9 Responses
Da, e putin dificil sa ascultam de nevoile corpului nostru si sa le decodificam corect, poate pentru ca ne-am obisnuit sa nu prea mai fim atenti la ce/cum/cand mancam. La ayurveda nu ma pricep :), dar cred ca multe din pofte sunt dictate de obiceiuri. Adica ne e pofta de ciocolata x cand suntem tristi pentru ca am mai mancat in trecut cand eram tristi si ne-am simtit bine (cel putin pe moment). Plus ca daca mancam frecvent chestii procesate, care nu sunt naturale, corpul nostru intampina dificultati in a mai recunoaste si transmite adevaratele nevoi si ne vin pofte de tipul fast-food & co.
@Andra, pentru o perspectiva complet diferita de tot ce stim despre ciocolata iti recomand http://www.amaruideciocolata.ro
@Daniel, care anume? Am incercat varietati, chiar si cea acra, umeda cu seminte…
Chiar m-am dus sa citesc din curiozitate pe site-ul ala despre “ciocolata cruda”. Pot sa raportez ca, in cazul meu, desi nu sunt un fan deosebit al ciocolatei, si sunt in general indiferent fata de ea, am gustat din cand in cand diverse tipuri de ciocolata, si nu am preferinte deosebite, dar dupa ce am citit de pe site-ul ala, efectiv m-a cuprins o greata extraordinara si cred ca mi s-a taiat pofta de a mai incerca vreodata ciocolata in viata mea, deoarece de acum inainte, vrand nevrand, o sa-mi amintesc de senzatia extraordinar de neplacuta pe care am resintit-o citind textele de pe site-ul ala si uitandu-ma si la poza aia si la culorile de pe acel site. NU CREDEAM ca este posibil sa am o reactie emotionala atat de intensa, mai ales intens neplacuta fata de un website ca oricare altul care face reclama la un aliment atat de obisnuit cum este ciocolata, fata de care sunt in general indiferent, si uite ca a fost posibil, de aceea, autentic uluit de aceasta reactie pe care am avut-o, scriu despre ea aici, in speranta ca poate imi poate si mie explica cineva DE CE mi s-a intamplat una ca asta.
Vad ca tu te pricepi la chestii din astea mai “psihospirituale” si poate ca gasesti vreo posibila explicatie, macar asa la nivel teoretic. Daca e cumva important, am 31 de ani si sunt de meserie functionar care lucreaza pt. o corporatie care ofera servicii tehnice de curatenie, intretinere, si reparatii, si mai ofera, prin niste companii auxiliare, si consultanta de servicii de securitate.
@Eugen Craciun, da-mi un exemplu, un reper, o idee cu care nu esti de-acord prin asociere cu ciocolata. Pentru a intelege de ce, cred ca mai relevant este nivelul tau de asteptari.
Painea Grau Intreg de la Vel Pitar. Recomandata si de Doru Panaitescu aici:
http://www.dorupanaitescu.ro/ce-mi-a-placut-azi-amestecate.html
Intrebarea este interesanta, dar am sa incerc, desi nu sunt de-a dreptul sigur ca este legat de ideea de ciocolata si nu este ceva mai genral: nu sunt de acord cu promovarea neoromantismului sau, mai rau, post-modernismului, in politica, si sustin din toata inima promovarea neorealismului cuplat cu etica profesionala, cel putin cea de nivel teoretic, a politicii externe a Vaticanului modern, mai ales in ceea ce priveste domeniul educatiei, avand totodata cam aceleasi preferinte si in ceea ce priveste artele in general.
Mai direct legat de ciocolata, imi mai vine in minte ceva despre care am mai scris si mai sus: mi se pare in general un aliment benefic pentru omenire, demn de a fi promovat in randul populatiei generale, insa, acum imi dau seama, prefer sa fie promovat in stilul meu, nu in stilul INFIORATOR al site-ului de mai sus.
Mai cred ca a mai fost ceva, cred ca cuvantul “crud”, cu multiplele sale intelesuri in lb. romana, a reprezentat un trigger de turn-off MAJOR pt. mine personal, mai ales asociat cu ceva atat de intim cum este mancarea, sau cu ceva atat de benign-benefic cum e ciocolata, si, totodata, in general probabil ca prefer paleta culorilor albastre decat a celor roz-galbui care apareau acolo pe site-ul ala. De asemenea, habar nu am ce cauta rodia aia acolo pe site-ul ala, deoarece am impresia ca, desi in general imi place sucul de rodii, sau cel mult nu am nimic impotriva lui, nici impotriva fructului, in general, NU POT, dar NU POT sa il asociez cu ciocolata, si nici cu culoarea aia roz-galbuie total gretoasa a site-ului respectiv.
Cred ca au existat si alte portiuni din textele de pe acel site, care m-au dezgustat total ca stil general, dar efectiv nu pot sa dau click din nou ca sa merg acolo ca sa mai extrag exemple concrete.
@Daniel, incerc sa consum paine din faina fara gluten.
@Eugen, inteleg si este justificata parerea ta. Dincolo de aspectele vizuale ale site-ului, de stil ori de pozitionarea acestei ciocolate eu apreciez oricand un produs organic si onest, nebombardat cu zahar ori adaosuri de ulei si grasimi hidrogentate (asa cum se intampla cu ciocolatele din supermarket) unuia prelucrat/ conservat/ potentat cu arome/ industrializat. Din ce mi-ai impartasit inteleg ca reactia ta este mai putin legata de ciocolata Conscious in sine, cat mai mult de atitudinea de pe site.
Sunt curios daca ai incercat singura paine 100% integrala din Romania …