De suparare…
- a numarat firele de praf toata dupa-amiaza de teama de a spune “am gresit”
- s-a apucat de gatit (de 5 ori!!!) dupa ce a facut un search pentru fiecare reteta si a mers sa cumpere ingredientele. de fiecare data :D
- a rasfoit albumele de poze vechi doar ca sa gaseasca pantofii din adolescenta in podul casei si sa ii lustruiasca
- a spart lemne, le-a stivuit si le-a acoperit de ploaie epuizandu-si si ultimele cuvinte pe care i le-ar fi putut adresa
- a zavorit bine usile si ferestrele ca nu cumva soarele sa-i smulga vicleneste vreun zambet – a adus in casa un puiet de brad si l-a scuturat aprig ca sa adune unul cate unul acele de pe covor cu o minutiozitate care te tine mut ca un melc
- a scris cateva scrisori prietenilor evitand penibila situatie de “a le vorbi” la telefon. singurul moment cu caracter oral a fost la timbrarea plicurilor :)
- a reparat prizele la lumina lumanarii. lumina provoaca la dialog
- a privit in gol un cer obosit si fara nori care te pune pe ganduri
- a aranjat toate bibelourile ca pe piesele de sah in 9 ore si un sfert
- a urmarit 2 documentare fara titrare. asa nu iti dau prilejul de a mai comenta ceva
- a masurat din ochi holul lung al casei cu fiecare patrat de gresie
Uneori din ambitie/ rusine/ nepricepere si fara emotii inteligente construim cetati in jurul nostru doar sa nu spunem “iarta-ma!”… Preferam compania unui lan de flori de maci de unde sa incarcam bob cu bob o caruta fara fund cat sa ne pierdem istoviti si atat. Ne consumam intr-o tacere care alunga sanse. Si istoviti de greutatea gandurilor nespuse ne implicam in activitati masochiste cat sa anulam gesturi simple si cuvinte pe care ar trebui sa le impartasim. Ar fi si mai trist insa sa nu dam ocazia celor de langa noi pentru mici marturisiri care cer iertare…
Tweet
6 Responses
@Sandra: Bine te-am gasit aici! :) Da, uneori e cel mai greu… Avem nevoie de exercitiu :P
am invatat sa spun iarta-ma doar cand trebuie :)
Lustruitul pantofilor din podul casei, spartul lemnelor si acele de brad… activitatile astea mi-au placut tare mult! Sunt imagini vizuale calde si grăitoare. Brava, scriitoriceaso!
@Anne: Cum doar cei de la deal/ munte stiu… ;)
sa ne pierdem istoviti si atat.
überfain.
:) Da, e greu sa spui “Iarta-ma”, mai ales daca orgoliul tau e pana la cer si inapoi. Dar putem incepe prin a spune si doar din varful buzelor, urmand ca apoi sa fim tot mai sinceri cand ne cerem iertare sau recunoastem ca am gresit..iar orgoliul acesta absurd se face mic mic de tot :)