1. Se spala mai des pe par. Cam de fiecare data cand se vede cu el
2. Isi programeaza toate sedintele de la salon in aceeasi zi
3. Comanda online si pleaca de acasa
4. Isi aminteste de fostul prieten. Si ii raspunde la telefon. Printr-un sms la apelul lui de acum 2 ani de pe vremea cand inca mai erau impreuna
5. Poarta o tabachera care se accesorizeaza cu portofelul

456689- maxima fericire
Fara sa imi starnesc gandurile, mi-am adus aminte de numarul de mai sus. Este primul numar de fix de acasa, telefon cu care am copilarit, mi-am trait adolescenta si plecarea de la parinti. Intre timp numarul a fost dezactivat…

La telefonul asta, de cele mai multe ori raspundeam eu desi de cele mai multe ori nu eu eram cea cautata. Ba dimpotriva: nelamuririle, intrebarile si problemele mele se discutau in mare parte prin dialog nemijlocit. Avantajul oraselor mici (ca si cel de unde sunt), unde era mai comod sa te vezi cu lumea decat sa stabilesti lucruri prin telefon.

Daca am respira dupa regulile amorului frantuzesc, EA si-ar putea trai  dorurile in libertatea gandurilor celor care o cunosc pe EA. Dar mai ales a celor care il cunosc pe EL. Si astfel, EA si-ar indeplini pasiunile cu indiferenta si acceptare din partea celor care ii cunosc pe ei doi, o EA si un EL. Ba mai mult, si-ar putea trai aceasta pasiune de fata cu toti cei care ii cunosc pe ei doi de acum cat si pe un alt EL din trecutul ei.  Si, mai departe, EA nu ar fi exclusa, vorbita, renegata, uitata, barfita, hulita, devalorizata si dezbracata de moravuri de cercul ei social nici daca  EA si-ar petrece noptile cu EL de fata cu toti aceia care o stiu pe EA, pe EL, pe un alt EL din trecutul ei, iar EL si cu EL se cunosc!

Iar EL de acum s-ar ingriji de EA de acum, la fel cum EL de atunci s-ar ingriji de amintirea cand era cu EA de atunci. Si EL si cu EL, contemporani si amici, ar fi trait acelasi amor cu aceeasi EA dar in timpuri diferite. Care timpuri, vin si trec… Fara ca EA sa fie considerata altceva decat ceea ce este doar pentru ca isi petrece serile in paturile pe care le alege EA dupa propriile criterii.

Am intalnit o femeie. Care ma iubeste.
Care se unduieste la umbra, leganandu-si picioarele si isi sprijina cotul intr-o stiva inalta de vreo 6 carti. Care priveste in fata cum cativa oameni plecati din zori de zi s-au asezat intr-un colt pe pavajul unui parc central aflat la peste 300 de kilometri departare de orasul din care au venit pentru a-si rasfoi in tihna cartile. Care asculta cu interes cum cativa adolescenti care si-au gasit loc langa ea povestesc timid despre cartile lor preferate, o plecare in Spania, o biblioteca personala neincapatoare si numarul de licee din oras. Care isi intoarce privirea catre corcodusii maturi care o feresc de soare si dealurile albastrui din zare. Care nu se grabeste. Care se bucura…

Ultima editie de Lecturi Urbane la care am participat avusese loc la Brasov si primavara era inca la inceput. Il gasisem atunci pe Barbatul Ideal in paginile unei carti asezate printre cartile care urmau sa fie impartite trecatorilor din Piata Sfatului. Acum, focul verii ma prinde la prima editie a lecturilor organizata la Piatra Neamt. Si dintre cele 200 de carti pregatite de lectura mi se lipeste de degete O Femeie, ascunsa intr-o carte de buzunar. Care, la inceput de capitol nou, fie ma iubeste, fie ma uraste. Ca asa era scrisa cartea. Adica, aproape la fiecare doua pagini, dupa propozitia standard “Am intalnit o femeie” urma dupa caz “Care ma iubeste” respectiv “Care ma uraste” si apoi povestea.