Cum te califica blogul tau?
Scoate in fata structura ta de gandire si o imagine panoramica a zonelor pe care mizezi interes. E prelungirea propriei personalitati. Uneori e cea mai buna varianta a noastra. Vorbeste despre dozele de efort/ consecventa/ conformism/ creativitate/ independenta/ imaginatie/ formalism pe care le aplicam. Cateodata lasa senzatia de a parea fara efort…
Creeaza nevoi: de socializare/ interactiune/ apartenenta/ sincron. E o eticheta pentru tot ce nu apuci sa dezvolti in restul timpului, desi se spune ca “oamenii ocupati au cel mai mult timp”. E insa, fara indoiala, expunerea publica a unei dimensiuni personale.
Dupa caz e invaziv/ agresiv/ comic/ pretios/ caleidoscopic/ dinamic in idei. Si indiferent de cum arata, inevitabil creeaza impresii si transmite mesaje. Este imagine/ realitate/ perceptie/ autoidentificare. Nu cred ca dezvolta in niciun fel reputatia, care se construieste de regula doar prin experienta contactului personal. Si din acest motiv blogul la nivel de imagine formala are avantajul ca poate trisa.
In cele mai exceptionale situatii blogul inseamna performanta! In cele mai triste cazuri e substitut pentru performanta! Dar atrage frecvent oportunitati pentru offline in blogtrip-uri, lansari sau evenimente.
Prin blog transmiti ca esti actual/ rupt de viata/ asocial/ nocturn/ urat/ energetic/ dispus/ dependent… Cand e de bine inseamna recunoasterea ta de strateg online/ fin cunoscator/ prezenta placuta.
E furtuna fiecaruia dintre noi si o poveste! E abandon/ implicare/ obicei/ curiozitate. Sunt 20 de minute de scris, cu posibilitate de prelungire, si gasca de comentatori. E varietatea celor 44.000 de moduri de a fi autentice/ inegale/ diferite/ inspirate aruncate in mediul online romanesc.
Blogul e meniul dietetic/ delicios/ bogat servit dupa pofta si curaj in dozele de care avem nevoie. Sau pe care trebuie sa le acceptam pentru a nu deregla mecanismele cotidiene din jur.
Si oricum ar fi pana la urma, cred in toate cele de mai sus! Chiar asa, blogul tau ce crezi ca zice despre tine?
Tweet
4 Responses
Nu zice nimic in mare. E la fel de confuz ca si mine :)). Mai mult are prostii si copilarii in cap decat sa fie cu picioarele pe pamant. Pot spune despre el ce se spune si despre mine, e ca o tolba de povesti (cand nu si le aminteste, le inventeaza), se joaca cu sentimentele omului si cand nu are nimic serios de zis, nici ca tace, ba chiar se apuca de fluierat cantece vechi. Face haz de necaz.
Chiar as fi curios ce imagine isi formeaza despre mine cineva care nu ma cunoaste si imi citeste blogul sau daca dupa ce m-ar cunoaste si in viata reala ar spune daca blogul este lafel ca si mine.
Pana la urma viata fiecaruia este un roman, si romanul poate fi un roman bun sau prost, in functie de cum stim sa-l povestim.
Fiecare comentariu in parte m-a facut sa zambesc. Si pentru ca mi-ati provocat curiozitatea, dar mai ales pentru ca eu cred in puterea feedback-ului natural, o sa arunc si eu o privire pe blogurile voastre :)
:) Nu m-am gândit niciodată la “ce spune despre mine”…
Dar ştiu că seamănă cu mine. Sunt acolo lucruri care îmi plac, oameni la care ţin, opinii pe care le am şi cauze pe care le susţin. Mai mult, are chiar şi secrete :)
Din ce-am observat până acum, are acelaşi succes la oameni ca şi cel pe care îl am eu, şi inhibă în aceeaşi măsură comentatorii :))