Cu mancarea am avut o relatie personala (aproape profunda) de cand ma stiu. Si asta pentru ca, inainte cu mult timp sa invat sa scriu, descoperisem deja cat de bun e caramelul sau alunele din ciocolata, cat de dulce si cremos e laptele condensat sau cat de multe bomboane cubaneze incap intr-o cutie mare de carton. Da, stiu! Eu am fost norocoasa ca am inceput devreme :))
La noi in familie masa era (si cumva a ramas dar mai mult datorita amintirilor) cel mai autentic spectacol culinar pe care il poate suporta o bucatarie aerisita si plina de optimism. Nu era sarbatoare in casa, daca mama nu pregatea tot festinul obligatoriu si cel putin patru feluri de prajituri asortate! Nu era cu adevarat masa, daca nu aveam cele mai sanatoase oua de tara, curcanul de la bunica si laptele nefiert de vaca, rosiile din gradina sau mezelurile cele mai apetisante… Si asta, pe vremea cand povestea aditivilor parea un subiect rupt dintr-un film SF iar carnea ajungea in farfurie direct de la abator. Recunosc din nou: am savurat niste vremuri grozave, mai ales in copilarie! (mai mult…)
Cu tot ce are ea mai urban! Mai prafuit si zgomotos! Mai indiferent/ jenant/ jalnic! Dar chiar si la sat oamenii rurali mai pastreaza inca din omenia care ii face umani 😛 Inca se mai saluta peste gard si isi ureaza sanatate! Sau isi impart o felie de cozonac cu nuca sau colarezi pe frunza de nuc, dupa ce se intorc de la slujba de duminica.
La oras, urbanii sunt revoltati si impufnati! Tantosi ca niste curcani si nervosi ca nu au podoaba cea mai frumoasa de margele. Parfumati sau neferchezuiti, grabiti sau deprimanti, locuitorii cetatii sunt certareti. Asa s-au obisnuit ei sa isi sopteasca dorintele: in ofensiva directa, indirecta, agresiva si, cel mai pervers, subtila. (mai mult…)
De fiecare data cand:
– fac alegeri gresite: cumpar din impuls tinute cu marimi nepotrivite
– raman in urma: in trecutul copilariei, in fundul curtii cu vise, in limbaje pe care nu le mai foloseste nimeni
– revin in haos: nu se salveaza nimic din fisiere/ documente/ randuri/ texte lucrate, evenimentul asteptat se anuleaza sau incepe ploaia dupa ce tocmai am traversat strada din fata blocului (si nu am umbrela)
Sau cand:
– nu-ti raspunde la telefon desi stii ca se gandeste la tine
– ai vanat reducerile dar nu mai gasesti perechea preferata de pantofi
– nu mai are cola la non-stop-ul din colt (si nici tigari)
– incepi sa nu mai ai chioscuri deschise non-stop, nici bani de cola (si nici de tigari)
– te incurci in formatari, in prezentari, in trafic, in dorinte (mai mult…)
