Observ pe majoritatea site-urilor de companie din Romania prezenta unei adrese de contact gen: office@... si ma intreb care mai sunt in prezent argumentele folosirii unui astfel de mail. Incerc sa inteleg cum se mai justifica prezenta unui astfel de cont in conditiile in care perceptia de imagine este ce cele mai multe ori negativa: un loc fals, fara fata umana, rece, care pare sa colecteze deseurile comunicationale varsate de ofertantii (comozi?) care nu isi targeteaza serviciile si produsele.

Ceea ce nu reusesc sa sincronizez nicicum sunt momentele in care isi fac aparitia franturi de idei si ganduri cu timpii petrecuti pe net. Aproape intodeauna cele mai bune idei de la care pot porni sa scriu ceva vin cand sunt oriunde altundeva mai putin in fata monitorului…

Desigur, exista cateva variante de a recupera gandul cu pricina, dar, chiar daca il notezi sau il pastrezi in minte, dispare momentul maxim in care simteai ca daca te-ai fi apucat de scris atunci, acolo ai fi incins textul si ai fi facut frazele sa sfaraie…

Draga Domnule,

Am auzit de dumneata in timpul orei de desen cand toate gradele de afara intrasera pe o fereastra uitata deschisa si pustiisera orice zambet. Imi aduc bine aminte ca in anul care a urmat, deja mancam bomboane in numele tau.

Si, desi nu ne-am cunoscut personal niciodata, nu gasesc ca este just sa ma ameninti in fiecare an timp de 14 zile ca imi tot bulversezi starea de spirit pana la extaz. Inteleg ca te pozitionezi in mintea si sufletele noastre ca un maestru protector al dragostei, drept pentru care tare as vrea sa stiu cine este consultantul dumitale in PR ca face o treaba foarte consecventa.

Astazi esti ceea ce esti pentru ca nu vrei, nu poti si nu vrei sa fii altfel! Azi nu esti decat produsul mediului care te-a asimilat! Esti rezultatul unui context. Esti istoria ta personala si suma de interactiuni de natura sociala si culturala proiectate in clipa ta de acum.

Te-ai gandit insa ca prezentul pe care ti-l traiesti ascunde de fapt ignoranta miliardelor de clipe care au facut loc clipei de acum? In fiecare minut primesti si oferi ignoranta: de la interventiile lor omniprezente care nu iti plac la telefonul care te-a sunat prea devreme dimineata. De la raspunsul pe care il astepti dar nu se arata la romanul cu ganduri care nu vibreaza la gandurile tale. Si peste toate astea, zilnic cineva te depaseste in viteza doar ca sa ajunga sa se opreasca inaintea ta la primul semafor.

M-am trezit la miezul noptii in jur de 3 si ceva in plina criza. Atat de mare e criza asta ca pana si pietrele trosnesc de ger. E a patra zi de marti cand refolosesc plicul cu ceai verde de sfecla rosie. Stop consumatorismului! Am o revelatie: de acum inainte voi folosi acelasi retweet timp de 8 ore de lucru. Voi tweetui partial si voi aproba doar prima propozitie din comentarii. Este criza mare!

Mai mare imi este uimirea cand ma trezesc citind in pauza de masa despre razboiul celor 2 cola. Ajung la misterul inverzirii ficatului moment in care ma hotarasc sa imi comand o salata de vara ca garnitura la lectura… E mai suculent meniul asta de carton, chiar decat saptamana trecuta cand am asezonat guma de mestecat cu aroma de frunze de zarzare la un pahar de apa plata cu zero bule.