Friday, January 8th, 2010

Pranz de seara cu migdale zdrobite

Inainte de toate as vrea sa stiti ca pranzul este vinovat pentru tot ce urmeaza de aici incolo pana la punctul final. M-am tot caznit, am rabufnit, ba am clipit mai des, ba am asteptat, dar azi mi-am luat inima in dinti si am reinventat reteta asta, care mi-a ramas in cap zilele astea…

Nu am avut ingredientele maestrului, afara de un borcanel cu smantana cumparat cu ganduri ascunse de sarbatori (iata, gandurile s-au decis sa iasa la lumina :) ), un praf de chimen si aromatul ulei de masline. Dar a fost suficient sa crosetez eu mai departe dupa plac o salata rapida si putin cam excentrica pentru cei mai clasici in simtiri culinare.

Asadar, am luat cu hotarare smantana, bucuroasa ca ii vin de hac dupa ce am lasat-o sa domneasca vreme de vreo cinci noua zile si un an nou in frigider (desigur, este inca in perioada de garantie a producatorului, sa nu credeti altfel :P ). Am taiat marunt cativa catei de usturoi, am presarat praful de chimen si am aruncat fara regret ierburi uscate dintre cele care imi plac mai mult, tarhon cat cuprinde si un amestec pagan de za`atar din menta salbatica cu seminte de susan si alte mirodenii orientale.

Intre timp in apa clocotita am varsat pastai verzi de fasole si le-am fiert cat sa nu fie crude. Le-am scuturat bine de apa si le-am scaldat fierbinti in stropi mari de ulei de masline. Cand pastaile s-au mai racorit, le-am pravalit peste sosul cremos din smantana, ierburi si usturoi. Dar gusturile mele parca imi cereau si mai mult, asa ca indrazneala de-abia acum vine, cu un pumn de migdale zdrobite care sa frantuzeasca un pic salata asta. La final, am atins amestecul cu zeama unui sfert de lamaie, care a fost livrata special la cerere de un suflet bun si cu ingaduinta pentru experimentele mele nastrusnice din bucatarie.

A iesit o salata calduta, acrisoara la care nu trebuie sa mesteci ferm decat cand dai de migdalele imprastiate ici-colo.

PS1. Niciun animal nu a fost ranit in timpul operatiunilor, degustatorii inca traiesc (daca apar modificari neplacute, va anunt din timp :) )

PS2. Multumesc Copolovici pentru inspiratie.




Category: Personal
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

6 Responses

January 8, 2010
Eugen

No pics? :D


January 8, 2010
Novak

”There is no love sincerer than the love of food” G.B Shaw
si iata admiratia propriei creatii starnind multumire de sine. E ceva intre nevoia de a supravietui carnagiului de sarbatori si nevoia de a ingurgita totusi ceva intru salvarea de la inanitie.
Sugestie: iei 2 andive si le tai in suvitze lungi dar ferme, adaugi feliile unui mar golden decojit, stropesti cu niste balsamic si apoi presari coriandru si niscaiva busuioc pt ca opera sa o desavarsesti cu niste iaurt indulcit usor. Poate fi aperitiv, desert sau fel principal. La fel cum salata Alinei poate fi preludiu…. pt un curcan la tava :)

sayonara… si .. tineti ochii deschisi

Novak


January 8, 2010

Nu, din astea inca nu stim sa facem :P


January 8, 2010

Am notat, Sefu`! ;)


January 9, 2010

clap-clap-clap-clap-clap-clap-clap! :)


Trackback