Cum se transforma o relatie?
La inceput a fost curiozitate. Si un fior de teama ca e diferit. Prea… Pe urma a inceput sa fie admiratie. Tocmai pentru ca nu era la fel. Dialogul lor era un ping-pong de replici: unul arunca la fileu o idee, iar celalalt o continua si sustinea ritmul. Schimbau in fiecare seara sute de replici rapide pe niveluri diferite de adrenalina si uimire.
Cand s-au intalnit prima data, fiecare avea propriile sale emotii. Si amandoi la tineau ascunse (credeau ei). Era in plina vara iar lumea forfotea nocturn. El i-a vorbit mult, vesel, dinamic. Ea a zambit partasa la destainuiri noi. Ba chiar a ras pentru ca el stie sa dea replici misto. Sub rasul ei erau insa emotiile unei intalniri banale, dar incitante.
Dupa ce si-au castigat unul altuia prezenta, ei au renuntat sa se mai impresioneze doar prin cuvinte si au pierdut jocul de replici, fiindca si-au dat seama ca nu le mai aduce aceeasi emotie. De la un moment dat, ea a inceput sa fie din ce in ce mai constienta ca el vorbea mult pentru ca nu stia sa o asculte. Iar el a vazut cum ea nu se straduieste sa vorbeasca pe volumul lui de pareri…
Cand intalnirile se rutinasera, atentia lor era deja pe detalii mult mai subtile. Ea trecuse de la admiratie la frustrare, el renuntase sa-i mai vaneze privirea. Conversatiile lor lungi ajunsesera la nivelul de intrebari formale si reduse la raspunsuri de binete. Au inteles ca doar si-au ars curiozitatea ca un bat de chibrit. Nu a fost perfect, dar nici gresit. Asa ca si-au zambit si au pornit in noi cautari…
Ca si in cazul lor, orice relatie se transforma. Incepand de la relatia pe care o ai doar tu cu tine: ai perioade cand te iubesti, desi alteori parca nu te mai intelegi. Ajungi sa vezi ca cerintele tale s-au schimbat. Ca nu mai astepti dupa lucrurile la care candva ai fi tanjit. Ca simti altfel si ai nevoi noi. Relatiile noastre cu noi si cu ceilalti sunt ca organismele vii: cresc, se dezvolta, redevin sau se descompun.
Uneori e mai greu pentru cei din jurul nostru sa inteleaga schimbarile noastre. Sa nu ne mai judece dupa cum gandeam anul trecut pe vremea asta sau dupa afirmatiile arhivate intr-un sms vechi. Sa nu ne raporteze intreaga fiinta la un raspuns contextual, cand poate eram doar obositi (si nici sa ne considere etern in aceasta stare, doar pentru ca s-a intamplat sa se repete de cateva ori :D )
Pentru ca desi ni se intampla lucruri, multe dintre cele prin care trecem sunt doar situatii karmice: nu alea sunt cele care ne definitiveaza experientele, dar cumva trebuie sa trecem prin ele sa mergem mai departe. Poate pentru a ajunge mai aproape de ce cautam (si credem noi ca ne si trebuie).
Iar cautarile noastre la fel ca si relatiile nu se termina, nu se evapora. Se transforma.
PS. Raspunsul sta in intamplari asa dupa cum le traieste fiecare. Al tau cum ar suna? :)
Tweet
10 Responses
Pe de alta parte, daca nu eram aici, unde mi-ai mai fi cerut tu intalnirea asta? :P
Eu? Nope, prefer ca viata pe care o duc din punct de vedere sentimental sa se desfasoare in viata reala.
Potrivita alegere :)
Recomand tuturor asta, sunt o gramada de motive:
- cum merge
- cum mananca
- cum se poarta
- ce pune pe ea/el
- cum miroase
- ce trecut are/cu cine
- de ce cauta asta pe net, nu stie sau nu e capabila sa socializeze in viata reala?
- pozele ei/lui sunt reale
- e ok psihic
Sunt prea multe intrebari, intrebari care necesita timp, timp care costa, viata e scurta pentru asemenea increngaturi.
Folosesc net-ul din punct de vedere profesional cat cuprinde cred ca e foarte suficient :)
Dupa care ea pune 30 Kg in plus, el asijderea. El isi pierde interesul, ea la fel.
Dar.. stau impreuna pentru ca unul din ei s-a plictisit de alergat din floare in floare si face presiuni pt casatorie.
Urmeaza o viata de plictiseala, durere si neplaceri.
That’s all folks.
Trebuie sa mai treci pe aici, presimt ca ascunzi ceva beyond that end :P
Offff Alina…. Ai atacat la aceasta sectiune un subiect ce seamana cu un sac fara fund….
Toti avem experiente, frustrari, emotii, dezamagiri, fiori (cu fluturi in stomac cum am auzit de la multe persoane de sex feminin) etc etc etc…
Fiind inginer sunt o persoana realista si cu toate astea extrem de sentimentala. Da o combinatie ciudata, dar asta e viata…
Parerea mea personala este ca nu exista decat o balanta pe care o scoatem mereu la diverse momente, ca sa cantarim bune si rele. Iubirea (sentimentele etc) “strica” aceasta balanta de cele mai multe ori.
Ma refer la faza clasica: “stiu ca e un(o) nenorocit(a) si ca nu ma merita, dar il(o) iubesc…”. Asta e o balanta care atarna CLAR spre o despartire, dar e “stricata” de acel banal “il(o) iubesc”… Si sta in aceasta “stricaciune” de la cateva zile pana la viata intreaga. (Banuiesc ca fiecare dintre noi cunoaste cel putin o persoana care e casatorit(a) deja cu “iubirea” lui(ei), dar nu e fericit in acea relatie)
Am deviat un pic de la subiect, dar cred ca pot sa fac legatura in continuare.
Ideea mea e ca nu exista o relatie in care flacara de la inceput sa ramana vesnica. (Mereu am fost de parerea, utopica desigur, ca relatiile ar trebui sa aiba numai INCEPUTUL). Fiecare alege o persoana care sa bifeze cat mai multe casute din CEREREA noastra privind persona perfecta.
Realitatea cruda pe care am realizat-o la un moment dat a fost aceea ca NU VREAU PERSOANA PERFECTA pentru mine… Suna socant, dar rationamentul a fost extrem de simplu: Am incercat sa imi creionez in cap femeia perfecta din punctul meu de vedere. FIZIC si PSIHIC…. Rezultatul a fost infiorator: Nu imi placea acea persoana!!!
De aceea concluzia mea ramane cea rationala, (desi suna extrem de crud), ne rezumam la a scoate acea balanta pana cand spunem STOP. Uneori cu toata “iubirea” purtata unei persoane, renuntam pentru ca deja balanta atarna mult prea greu spre acel STOP. Alteori ramanem agatati toata viata si ne plangem de mila pentru alegerea facuta…
Ca sa scot o concluzie de final: Totul (inclusiv in relatii) se rezuma la ce dai si ce oferi… Mai devreme sau mai tarziu scoti acea balanta si masori…
P.S. Sper ca nu am batut campii prea mult…. :)))
I-am cam batut :)
Hai sa dam timpul inapoi,
hai sa nu mai cautam sau,
hai sa nu va mai lasati cautate pe … ce oare?
Pe net.
E mai simplu, e mai pur, e mai REAL.