Gandindu-ma la etica din comunicare cu speciala referire la zona de online, mi-a venit in minte urmatoarea intrebare despre posibile cazuri din off-line: cum faci fata situatiilor incomode conversationale la care esti supus?

Se poate intampla ca intr-un cerc social, creat ca urmare a unei imprejurari/ intalniri, sa se adune si oameni care in mod normal si in conditii de confort nu isi asuma dialogul din diverse motive mai vechi sau neintelegeri prafuite si purtate in prezent. Ca aceasta situatie poate avea loc nu esti niciun dubiu, insa problema de etica apare in momentul in care esti partener de dialog pentru fiecare dintre parti si astfel esti pus in situatia de a manageria pareri divergente si puncte de vedere opuse.

Azi mi s-a spus ca sunt draguta, ieri eram doar serioasa. Unii ma considera norocoasa, desi nici averi nu am facut, nici alte cuceriri amoroase cu final de serenade sub balcon nu am avut (sau poate da :P).

Lumea zice ca sunt implicata, altii ma vad doar obosita. Ceilalti (care au mai ramas in viata dupa ce m-au cunoscut) zic ca sunt lasa, desi pe alocuri par spirituala. Probabil unii vad ca am ochi albastri, altii ca ma joc cu replici… Am o oarecare bruma de convingere ca sunt cativa care cred cu tarie faza cu jocul, insa nu in cuvinte :))

Atentie- stil NOU pe scara mea de blog aparut de la jocul inceput aici!

Disclaimer: In mod normal (intelegand prin normalitate cel mai frecvent mod in care aleg sa comunic) as zice ca iti impartasesc idei intr-o varianta cat de cat siropoasa, mai plina in substraturi si ofertanta in asocieri de cuvinte. Mai jos, insa, incerc un approach direct si suparat in care spun lucrurilor pe nume. Astept de la voi sa imi spuneti daca mi-a reusit :)

Raspuns 1:
Zambetul ascunde niste dorinte perfecte, plenare dar in acelasi timp transmite destula informatie sociala celor din jur, daca este sincer. Nevoia de a zambi se datoreaza normalitatii de a ne trai viata in plina afirmare. Iubesc oamenii care zambesc acum mai mult decat o faceau in adolescenta pentru ca nici atunci si nici acum ceea ce esti nu este inca forma ta finala.

In garderoba noastra de evenimente avem nevoie in permanenta de provocari si de zambete. Zambetul este un indicator al nivelului de optimism din propriile celule, iar fara optimisim sistemul nostru imunitar ar incepe sa se intrebe daca merita efortul sa ne tina in viata.

La inceput a fost curiozitate. Si un fior de teama ca e diferit. Prea… Pe urma a inceput sa fie admiratie. Tocmai pentru ca nu era la fel. Dialogul lor era un ping-pong de replici: unul arunca la fileu o idee, iar celalalt o continua si sustinea ritmul. Schimbau in fiecare seara sute de replici rapide pe niveluri diferite de adrenalina si uimire.

Cand s-au intalnit prima data, fiecare avea propriile sale emotii. Si amandoi la tineau ascunse (credeau ei). Era in plina vara iar lumea forfotea nocturn. El i-a vorbit mult, vesel, dinamic. Ea a zambit partasa la destainuiri noi. Ba chiar a ras pentru ca el stie sa dea replici misto. Sub rasul ei erau insa emotiile unei intalniri banale, dar incitante.