D.P.A.-uri
Ati observat cum dragostea este legata implicit de existenta dovezilor? Cum numarul si importanta acestora sunt asociate cu durata sentimentelor? Sau invers, mie tot aceeasi concluzie imi iese :P Iubesti? Doveste!
Il/o iubesti trebuie sa arati, sa faci dovada ca este asa si nu altfel… Intr-un context privat, si de ce nu, public pentru a oficializa sentimentele (sa stie si capra vecinului :P )… Si daca natura nu se impotriveste mersului firesc al lucrurilor, din punct de vedere social, iubirea nu apartine doar celor doi parteneri, intrucat ochii (si urechile) celor din cercul apropiat sunt pe… dovezile de amor. Sau Dovezile Publice de Afectiune (D.P.A.)
Va tineti de mana, va sarutati, l-ai privit, i-ai zambit, te-a scos la film, te-a dus la mare, ati fost plecati (da? cum? unde?) ce fel de cadou de Craciun iti aduce….??? D.P.A.-uri. Prietenii, colegii, fostii colegi, femeia de la chioscul de ziare, florareasa de la colt- toata lumea pare ca numara pe degete D.P.A.-urile dintre voi doi. Si le discuta. Se fac sedinte… Se contabilizeaza…
Fiecare D.P.A. are parte de un brainstorming consistent in idei si discutii care sa lamureasca in ce masura intensitatea sentimentelor se regaseste in concretetea gesturilor si a cadourilor… Cu cat D.P.A.-urile sunt mai valoroase, mai profunde, mai sincere, mai clare cu atat dubiile de nepotrivire/ neiubire sunt mai mici…
Si totusi: de ce avem nevoie de D.P.A pentru a impartasi iubirea? Pentru ca in mod clar D.P.A.-urile modeleaza perceptii si in mod traditional dau credibilitate sentimentului (buchetul de flori, prajitura de la cofetarie, sms-ul de la miezul noptii- devin marturii facute pentru si in numele nobilului sentiment).
D.P.A.-urile expun relatia la contextul social si o arunca in fluxul de comentarii (pozitive sau negative) al cercului de provenienta, de la familie pana la reteaua de prieteni (si mai departe, ca in sloganul serialului StarTrek :P).
D.P.A.- urile surprind si seduc! Adica au rolul de a fi seducatoare, ca sa evitam alte confuzii de pronuntare desi nu e mai putin adevarat ca uneori vin la galop si se duc in varful picioarelor :P. Ele transforma o relatie in aceeasi masura in care apar pe masura ce relatia se dezvolta (wow, fraza asta a iesit mult prea prozaica, dar ideea ramane :P).
Iubirea nu poate fi disociata de D.P.A.-uri (sau poate, dar pentru puterea exemplului, consideram prima varianta :) ). Caz in care, trebuie avute in vedere aspectele conexe: cat sunt de profunde aceste dovezi, cat de multe, cat de autentice, cat de… cat de….
Deci?
PS: D.P.A.-ul este o notiune studiata…. (pana la proba contrarie, traita, intamplata, infaptuita sau primita)
Tweet
6 Responses
pe ala il scrii tu ;)
Iar eu scriu D.P.I :))
:) Ma face sa zambesc articolul.
Sunt curios de unde ai plecat? E de la film sau ceva mai misterios si mai profund.
Ati observat ca… DPA-ul garanteaza cucerirea femeii (cel putin in filme)? Cu cat mai mare umilirea barbatului..hmmhm (ma scuzati) Cu cat mai mare dovada publica a faptului ca acea femeie este THE ONE etc etc etc, cu atat mai usor se “lasa”.
Are sens ce am observat?
Am plecat de la o invitatie la teatru :) la piesa cu acelasi nume (vezi linkul) jucata in limba romana….
Sa zicem ca D.P.A. este o arma de cucerire fie romantica, fie practica… Se lasa si ele, dar si ei…. Sau nu? :))
dovezi publice de iubire…. hmm, de ce nu dovezi private de iubire? Sigur, siropul iubirii vine din clamarea ei. In timpul dansului de imperechere, masculul speculeaza vanitatea feminina si isi arata sentimentele, direct si fara menajamente. Ea cade in plasa. Ii place adulatia publica, chiar si venita singular din partea unui mascul infierbantat.
Eu ma intorc la dovezile private. Intre “dragoste in vremea holerei” sau “ratacirile fete nesabuite” (Va recomand cele 2 lecturi sud-americane semnate Marques si Llosa) si legendara dragoste dintre Pierre Abelard si a sa Heloise, timpul si moravurile nu au stirbit nimic din sensul iubirii neafirmate dar traite intens. Poate ca nu foloseste nici cuplului nici ideii de procreatie sa militez pt dovezile private de afectiune (sau iubire… ma rog), dar foloseste cultului pt estetic fara de care aceasta scara de blog, ca si multe alte demersuri de exprimare si dezbatere publica, prieteneasca, nu ar avea sens.
Eu as lansa spre dezbatere, dovezile private vs dovezile publice, ca o lupta intre mangaierea vanitatii partenerului afectat (adica cel catre care se indreapta afectiunea ce solicita dovezile publice) si creerea unui mister al afectiunii. Sigur, orice sondaj printre femei mai mult sau mai putin cinice sau melancolice, ar arata fara echivoc ca intre un barbat care le curteaza si le farmeca elegant si un barbat care lasa doar o miazma de afectiune ascunzand o pasiune adanca si chinuitoare, primul ar avea mereu de castigat.
cateva intrebari in sensul asta:
- un buchet de 39 de trandafiri, 38 rosii si unul alb sau o floare sapata intr-o stanca si sub ea o dedicatie?
- 350 de saruturi langa sticla de Don Perignon sau strabaterea a 100 de mile pe jos, doar pt o privire aruncata in fuga?
- parfumul preferat la fiecare aniversare (cu asta nu gresim niciodata nu?) sau 3 cuvinte scrise pe un roman aparent banal, n-aveai de unde sa stii ca tocmai el….
Negru de Dragasani e un vin bun. S-a vazut nu?
In sens invers, astept efectele unui cherry bun asupra unei .. doamne :)
Novak
WOW! Oficial (si doar asa) m-ai lasat bouche beé… Ai aruncat la fileu o dezbatere demna de o telenovela din articole blogosferice. Va urma ;)
Super! Pe cand un articol despre D.P.D-uri? (Dovezi Publice de Despartire)