” (…) Am iubit-o si am scris-o si am slujit-o cu furie, chiar din momentul cand am invatat cum se scriu cuvintele. Am scris jucandu-ma intai cu cuvintele si cu propria mea fiinta, iar apoi cu propriile mele limite si cu lumile imaginare pe care incercam sa le captez prin cuvant.

Am iubit-o cu furie dar n-am iubit-o pana la capat. (…) N-am iubit-o pana la capat dar ne-am despartit frumos. Cand am simtit ca nu-i mai puteam da totul, i-am cerut iertare si ea m-a inteles. M-a inteles asa de bine incat m-a impins, cu o perfidie la care nu ma asteptam, sa intocmesc aceasta antologie. Sa aleg adica eu insumi ceea ce mi se pare mai bun din ceea ce eu insumi am scris ca un hot de cai care-si iubeste calul furat.

Tulburatoare si perfida, ce sa zic, nu ma asteptam la asa ceva. Mi se parea ca in toti acesti ani am ajuns sa fiu sigur de doua, trei adevaruri. Si uite ca iar trebuie luat totul de la inceput.”

Multumesc Booktopia pentru ca m-ai dus in orasul cu un singur locuitor! Cred ca nici tu, nici eu, nu am premeditat acest drum, dar simt ca in intamplarile tale oricand se mai gasesc locuri.




… si mi-am adus aminte ca ani la rand am urat ciocolata neagra. Aia care face “crant” si e lucioasa ca o pereche de pantofi lustruiti. Dar si atunci ca si acum tot aspra, neofertanta si aproape uscata o gasesc. Stiam eu la acea vreme ca ce e dulce si cuminte e mai bun. De atunci a trecut o viata.

De la un moment dat, dupa ce am aflat cum e sa traiesti cu amarul de pelin pe limba, vreme de mai multe luni, dulcele pe care mereu l-am mancat cu pofta a devenit tot mai amagitor, solicitant si gol. Si m-am indepartat de acel dulce bun cu care am crescut, asa cum te indepartezi de un fost iubit cand drumurile se despart.

Nu departe de curand, am aflat ca ciocolata poate fi si altfel. Un artefact. O mirodenie. Cu puteri initiatice. Din soiuri de cacao pure. Care necesita alte nevoi de consum decat iti cer papanasii, pufuletii si bomboanele. Insa multa vreme a trecut pana cand citind, mirosind ideile, indepartandu-ma si revenind la ele, m-am apropiat firesc de aceasta atat de voluptoasa si nutritiva ciocolata cruda, neagra. Ca ma speria incarcatura de sens pe care o poate avea o feliuta si cred ca a fost nevoie sa stau mult pe tusa si sa privesc pana cand, asteptand, mi s-a facut dor. Si bine am facut. Pentru ca azi, am acea rabdare fara de care n-am mai putea sa ne descoperim reciproc dincolo de ambalaj.

Ea ma vede ca o lebada, generoasa si blanda. Eu o simt profunda si parfumata. Ea ma incurajeaza sa fiu vulnerabila, eu invat sa o respect. Si din jocul nostru de energii a iesit un portret cu 11 intrebari si raspunsuri. Despre ce este vital pentru mine, despre cum iubesc, despre care este cel mai frumos lucru pe care l-am trait, despre cum consum ciocolata cruda si de ce sunt o cucoana care isi tine ciocolata in dulap :)

Ma bucur ca noul #amaruideciocolata este live. Are la un loc acele sortimente deosebite pe care acum le gust si altele care asteapta ziua cand vom avea impreuna experientele noastre personale. Iar acest magazin cochet si cu mult miez este si mai trudit si mai frumos decat a fost vreodata!




Amarui de ciocolata- Hmm, imi place cum miroase…
- Vezi? Arata ca o trufa!
- Ce moale e! Da, e ca o… trufa.
- Are multe uleiuri.
- Bai, dar e cam multa cacao…

A muscat un varf dintr-un colt mic cat o jumatate de cireasa. A inchis ochii si a strambat din nas.

- Ah! Ce buna e… cu cirese. (A mai muscat putin). Gata, nu mai pot sa iau. Ciocolata asta nu imi da voie sa exagerez. Ia sa vad daca mai tarziu mi se face pofta. Daca nu, sa-mi aduci maine bucatica mea de ciocolata amaruie.

Am impachetat cu grija ultima bucatica, sa-i pastrez aromele inainte sa se rataceasca aievea. De pe ambalajul de hartie ma mangaie doua-trei cuvinte cat o poveste de viata: “Conscious chocolate is a love story…”

Pentru povestile #amaruideciocolata spuse cum nu ati mai citit niciunde, muscati aici.

 




trufa de ciocolata“- Mos Gheorghe, grozav mi-i pofta de un castravete crud… stii, cu sare si piper! rontai Olguta.
- Lasa s-ajungem! Iti pregateste mosu, cum stie el.
- Mos Gheorghe, cumparam si roscove de la crasma… N-am mai mancat de cand! Stii, la cofetarie n-au roscove! Auzi, mos Gheorghe!
- Aud eu!
- Si cumparam?
- Cumparam, cum nu!
- Si mancam.” (La Medeleni, Ionel Teodoreanu)

Astazi am intentia sa impart trufa cu toate visele din copilarie.  Ca eu le-am tinut in gradina bunicii si, azi, cand vreunul nu vrea sa apara merg acolo si il caut. Asa consum eu #amaruideciocolata.




alina_fotografii_amarui_de_ciocolataLucrurile bune nu te fac sa te simti vinovat! Te imping sa fii bucuros fix cu cat iti trebuie si cumpatat fara niciun regret. Nu te forteaza ci iti lasa timp de gandire. Sa plutesti dintr-un obraz in celalalt, pe dinauntru, si sa captezi alchimia fiecarui element.

Lucrurile bune iti dau ocazia sa spui tot ce ai pe suflet. Si sa le consumi fara sa iti faca rau in niciun fel, daca le tratezi cu respectul cuvenit. Ce poate fi mai onest?

Lucrurile bune nu te lasa sa iei decizii in graba. Te invita la un antrenament riguros de cunoastere si descoperire. Nu e loc deci de compromisuri sau de jumatati de masura. Iar o intalnire de genul asta presupune eforturi, mai multa atentie si mai multe nuante decat suntem dispusi sa oferim in lucrurile de zi cu zi.

Lucrurile bune te “obliga” sa faci anumite declaratii de ordin personal.  Si in asemenea situatii, nu vrei decat sa devii mai bun, poate, cel mai bun. Si pe acest drum batatorit de sensuri ascunse e posibil, chiar, sa te redefinesti in cele mai fragile structuri. Si din cand in cand sa ti se faca mila de prejudecatile celorlalti si de teama lor stupida… de a intelege ciocolata cruda.

Ziua 3 a inceput tot cu #amaruideciocolata care mi-a umplut obrajii de cirese carnoase.

Acesta fiind zise, nu credeti ca lucrurile bune ar merita toate sansele din lume sa fie iubite?